Despre frumuseţe s-au scris mii de cărţi, au cântat-o poeţii în cele mai neaşteptate feluri, arta abundă de opere frumoase sau care preaslăvesc  frumuseţea, armonia culorilor şi a formelor. Şi totuşi, ce ştim despre frumuseţe? Ce este ea? Cum o măsurăm?

DEX-ul ne spune că frumuseţea este un ansamblu de calităţi care desfată privirea sau auzul. Dar au ajuns până la noi vorbe din bătrâni, care spun că “nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” sau că “ce-i frumos, îi place şi lui Dumnezeu”. Şi atunci, cine decide ce este frumos şi ce nu?

Mi s-a întâmplat de multe ori să mi se pară frumos/frumoasă o porţiune de cer, un om, o floare, o melodie, un tablou, o culoare, un peisaj, o fotografie, un obiect de îmbrăcăminte, o poezie, un animal, o sculptură şi să descopăr că altora nu le plăcea absolut deloc. Sunt convinsă că toţi am întâlnit astfel de situaţii, că tuturor ni s-a întâmplat chiar să strâmbăm din nas auzind că altora le plăcea un ceva ce nouă nu ne spunea nimic, nu ne atrăgea cu nimic.

Poate că în materie de artă ne înşelam, pentru că nu toţi avem ochiul şi sufletul pregătit să aprecieze operele artiştilor, poate nu avem educaţia necesară.

Dar chipul unui om mie îmi spune ceva, ţie altceva. Mie îmi place, ţie poate nu. Şi aici ne întâlnim cu expresia “gusturile nu se discută”. Nu le discutăm, dar le înţelegem? Mulţi spun că frumuseţea vine din interior în cazul oamenilor. Deşi ştiu că unii oameni, chiar mai urâţei, au acel ceva care atrage privirile, acel ceva care vine din frumuseţea sufletului, nu pot să nu remarc pe stradă oameni despre care nu ştiu nimic, dar care au trăsături frumoase, armonios îmbinate. Înainte de a cunoaşte sufletul unui om(oare chiar reuşim vreodată? ), îi vedem chipul, îi vedem exteriorul.

Chiar dacă avem gusturi diferite în materie de frumuseţe, toţi reuşim să remarcăm când ceva este frumos, toţi admirăm ceea ce este frumos, toţi ne lăsăm atraşi de ceea ce este frumos.

Şi atunci, de unde vine expresia “iubitor de frumos” ? Oare există şi expresia “iubitor de urât” ? Oare există şi oameni care iubesc ceea ce este urât, doar pentru că este urât?