Iubirea, tot mai năvalnic…
A terminat ţigara şi a înfipt-o în pământul mirosind a iarbă crudă, apoi s-a întins pe spate, încercând să se ferească de soarele arzător. Era obosit de drumul făcut; ar fi vrut să ajungă mai repede acasă, la umbra boltei din curte, să bea o bere rece.
Dar fata s-a apropiat râzând fericită, l-a prins de mână si l-a ridicat, trăgându-l după ea în câmpul de margarete, cerându-i din priviri să se bucure împreună de albul florilor, de foşnetul vântului, de zumzetul gâzelor.
Încurajat de entuziasmul ei, de zâmbetul îmbietor, dar mai ales de dorinţa care fierbea în el, a urmat-o călcând pe flori, a strâns-o uşor de mână, întorcând-o cu faţa spre el. I-a sărutat ochii căprui, i-a mângâiat părul lung şi puţin ondulat, apoi, fără să mai gândească, i-a strivit buzele într-un sărut care-l făcea să se cutremure.
Înflăcărarea cu care ea îi răspundea, strânsoarea braţelor ei, mirosul corpurilor fierbinţi, dorinţa pe care nu o mai putea controla, toate l-au învăluit subtil, dându-i bărbatului o stare de beatitudine. O strângea tot mai năvalnic, îi săruta pielea un pic sărată şi îi şoptea o mie de nimicuri.
Purtat pe aripile visului, bărbatul vedea parcă aievea cum fata se lipeşte de el, întinzând buzele într-o dorinţă nestăvilită de mai mult.
Un lătrat scurt s-a auzit pe neaşteptate, făcându-l să tresară confuz din somnul atât de dulce. A deschis ochii tocmai când fata se apropia de el cu un mănunchi de margarete în mână.
Continuarea:
1. Mica zeita
3. Sfarsitul povestii de iubire
Iubirea este unul dintre cele mai profunde și complexe sentimente pe care le poate experimenta ființa umană. Este o forță care transcende timpul și spațiul, conectând inimile și sufletele într-un mod unic. Iubirea poate fi experimentată într-o varietate de forme și grade, de la iubirea romantică la cea filială și la cea prietenească.
Iubirea romantică aduce cu ea o valoare specială, o conexiune intimă între doi oameni care împărtășesc sentimente reciproce de atracție și devotament. Este o călătorie în care doi indivizi descoperă și acceptă atât lumina, cât și întunericul celuilalt, construind împreună o relație puternică și durabilă.
Iubirea filială este legătura adâncă și necondiționată dintre părinți și copii. Este o iubire care depășește orice obstacol și oferă un fundament solid pentru dezvoltarea și creșterea fiecărui copil. Este o legătură care rezistă la timp și la distanță, oferind siguranță și sprijin în toate etapele vieții.
Iubirea prietenească este o comoară prețioasă, o legătură bazată pe înțelegere, susținere și sinceritate. Prietenii devin familia aleasă, oferindu-și reciproc bucurii, tristeți și aventuri. Această formă de iubire aduce un sentiment de comunitate și conexiune pe măsură ce oamenii își împărtășesc viețile unii cu alții.
Iubirea nu este întotdeauna ușoară. Ea implică compromisuri, înțelegere și acceptarea celuilalt în ciuda imperfecțiunilor. Cu toate acestea, este această complexitate care face iubirea atât de valoroasă și profundă. Ea adaugă adâncime și sens vieții, transformând fiecare zi într-o aventură comună.
În final, iubirea este un dar prețios pe care îl oferim și îl primim în mod liber. Este sursa unei fericiri durabile și a împlinirii emoționale. Prin iubire, ne conectăm cu esența umană și descoperim frumusețea care înflorește în sufletele noastre atunci când împărtășim, iertăm și iubim necondiționat.
Cred ca ai putea scrie o carte:D,si eu deja intrasem in filmul povestii..ma asteptam sa vad ce face acel latrat:)):D
:)) Sa nu exageram. :))
Il trezeste din visul frumos. :))
f. frumos ai descris visul. Si continuarea?
Poti construi mici povestioare, nuvele, esti f. talentata in a capta atentia.
Multumesc. M-au surprins comentariile de la acest articol. Nu ma asteptam. :))
Clar ai putea scrie o carte. daca nu roman, macar o serie de nuvele :P
Clar mi se par cam exagerate laudele voastre la adresa priceperii mele. :))
Zic si eu precum clasicii: “fata din vis, nu e fata, e vis!” :D Cat curaj am si eu in vis…eeeheeeeee…. Si mare minune, si fata parca-i altfel, mai buna, parca vrea, nu te chinui deloc! :)) Eu pariez pe doua finaluri. Fie ramane cu buzele umflate (in natura -> cel mai probabil), fie isi face mila fata cu el (hmmm…). Desi s-ar putea sa aiba parte tipul de acea lectie de viata: “p’afara-i vopsit gardul, inauntru leopardul”. Adica sa faca buba pana la sfarsit :D
Cel mai bine ar fi sa ramana asa, sa aleaga fiecare sfarsitul pe care il doreste. :-P
Interesant, ai ceva inspiratie :)
Multumesc. ;)
Ti-am mai zis de multe ori ca trebuie sa scrii o carte !
De multe ori nu prea te-am crezut. :))
Multumesc totusi.
Trebuie să spun că te pricepi de minune, şi îţi faci cititori să simtă ceea ce tu scrii aici, cel puţin cu mine a funcţionat, mă simţeam acolo într-un colţ şi aşteptam cu nerăbdare să văd ce urmează, categoric poţi scrie o carte, nu există nici o indoială.
Denis, esti foarte dragut, dar totusi nu cred ca este acelasi lucru. Una este un articol pe blog, alta este o carte. ;)
:))))))
Poate-s mai insensibil dar mi se parea mai amuzant sa-i spuna
“Aloooo, trezeste-te baiatu’!”
Subscriu. :D
si eu! too good to be true :D
Nu era rautacioasa fata. ;)
Il lasa sa viseze. :))
Ahh. Nu speram la un final. Bine că a fost numai un vis.
“Mai bine singuratic şi uitat.” (George Bacovia)
La tine m-am gandit cand am decis sa fie doar un vis. :))
Mulţumeeesc >:D<
Cu placere. ;)
Imi place cum scrii…ma prinde, sincer…le ai si cu povestile :>
Multumesc, Ralu.
Frumos textul şi o demonstraţie de SEO INTELIGENT!
Subscriu pentru ideea CARTE!
Şerban Stănescu, Vienela doar scrie aici, eu mă ocup cu administrarea site-ului; îţi spun sigur că nu ştie ce-i ăla SEO. ;)
Acum stiu ce este, ca mi-a explicat Florin. ;)
Frumos raspuns la povestea de ieri!
Dar, ce pana mea, cauta cainele ala acolo ???
Era unul dintre cainii stanei din apropiere si isi vazuse incalcat domeniul. :))
Morala!
Nu visa pe lângă stână !
Si in general nu visa, te vei trezi dezamagit. :))
Frumoasa seria de povestiri! Astept cu interes urmarea ! ;)
Ma tot intreb daca sa aiba continuare sau sa las povestea asa, sa isi inchipuie fiecare ce vrea. :))
Multumesc.
Vienela, nu mai are rost sa iti spun ca scrii foarte frumos pentru ca stii asta. Nu stiu de ce, dar din felul tau de a fi( pe care il descifrez din scrierile tale) semeni tare mult cu mama lui Ovidiu :) i-am zis lui ovi ca mi te imaginez o femeie exact cum e mama lui: deschisa, foarte talentata, sociabila, cu un aer tineresc, o mama de milioane care isi iubeste copilul, visatoare uneori, realista, etc. Lista poate continua :)
Tu reusesti mereu sa ma faci sa imi creasca inima. Parca mi-ai mai spus ca seman cu mama lui Ovidiu.
Sa stii ca nu pot fi deschisa si sociabila decat cu anumite persoane, las instinctul sa ma ghideze. Dar sunt mereu politicoasa, mai ales cu cei pe care nu ii cunosc foarte bine. ;)
:))) Rad pentru ca acum am vazut ca s-a invechit. Continuarea. Frumos ar fi ca pana comentez aici sa fi aparut si o carte ;) :)
Am sa risc totusi. Desigur ca e scris foarte frumos si captivant. Dar mie imi place foarte mult cum sunt scrise toate articolele tale.
Continuarea o asteptam pentru ca simteam ca nu va fi happy ending…nu erau premise.
Este greu sa ii multumesc pe toti. As prefera sa nu spun cum se termina, dar deocamdata nu sunt hotarata. :))
Sa stii ca sentimentul este reciproc, si mie imi plac toate articolele tale, imi place felul in care povestesti si felul in care strecori informatii in povestiri.
Asta cu cartea ne-a distrat pe toti aici. :))