În această noapte nu te voi întreba nimic. Voi lăsa tăcerile să ne vorbească, în timp ce vântul va cânta în surdină melodia verii tomnatice, iar noi vom simţi în alb-negru, între lumina lunii şi obscurul pământului obosit. Îţi vei apăsa palma pe coapsa mea fierbinte, căutând moliciunea de acuarelă a unui tatuaj încă nenăscut. Vei coborî spre glezna-mi împodobită, sorbind iubire. Trupul meu, remodelat, se va încolăci peste al tău, clădindu-şi cuib din arhitectura cărnii tale. Ne vom îmbăia în parfumul teiului udat de ploaie, încercând să descifrăm tainele unui zodiac de patimi amoroase intr-o iubire de o noapte.

Trecut şi viitor se vor îngemăna în alchimia nopţii noastre de iubire, precum o pânză străvezie peste oţelul crinolinei înzestrată cu nume de prezent şi formă de cocon. Nori de furtună se vor aduna în faţa lunii, răpind lumina neînsufleţită ce strică vraja nopţilor secrete. Ne vom dizolva pe vaietul unui arcuş, vom desena semnul infinitului în zborul spre suprem, vom gusta umbra dragostei de-o noapte, în noaptea în care nu te voi întreba nimic, lăsând tăcerile să ne vorbească. Vei ştii că ţi-am şoptit în gând nimicuri drăgălaşe şi că ţi-am scris pe trup iubirea mea. De-o noapte…

infinitul