Iubire necondiționată.
Mergea de aproape o oră când a nimerit în poieniţa plină de margarete. Surpriza a fost atât de mare încât a lăsat-o fără grai şi cu sufletul plesnind de fericire. Era atât de încântată încât ar fi vrut să se îngroape în câmpul de flori, să le îmbrăţişeze pe toate, să rămână în paradisul ivit pe neaşteptate, ascultând zumzetul albinelor.
Bărbatul care o însoţea mima o bucurie pe care nu o simţea: florile nu îi spuneau nimic, albinele îl enervau, iar căldura îl ameţea, făcându-l să transpire abundent. Dar o iubea atât de mult… Încerca să îi lase impresia că se potrivesc, că împărtăşesc toate trăirile, deşi gândul lui era la preocupări mai lumeşti.
Ar fi strâns-o în braţe cu patimă şi i-ar fi sărutat ochii luminoşi, ar fi oprit timpul în loc, făcând-o să fie a lui, atunci şi acolo.
Dar simţea că fata nu era pregătită, că îl vedea ca pe un frate bun şi atent. Știa că nu îl iubeşte şi că probabil nu îl va iubi niciodată cu pasiune, că nu i s-ar fi oferit aşa cum visa el, cu trup şi suflet.
S-a aşezat îngândurat în iarba deasă, a aprins o ţigară, aşteptând ca ea să adune margarete, mirându-se de bucuria ei copilărească, de frumuseţea corpului ei, de roşul obrajilor, dorindu-şi să îi poată şterge broboanele de sudoare de deasupra gurii.
Continuarea:
2. Mica zeita
4. Sfarsitul povestii de iubire
Iubirea este o forță inexprimabilă ce pulsează în fiecare colț al inimii noastre, un dans subtil între suflete care se găsesc și se recunosc în haosul vieții. Este mai mult decât un simplu cuvânt, este o emoție complexă, un amalgam de trăiri ce transformă existența într-o călătorie plină de sens.
În miezul iubirii, descoperim magia unei conexiuni profunde, în care două ființe devin una, împărtășind bucuriile, dar și greutățile vieții. Iubirea este un alchimist care transformă zilele obișnuite în clipe de eternitate, în care timpul pare să își piardă însemnătatea.
Ceea ce face iubirea atât de uluitoare este capacitatea sa de a transcende barierele, de a uni suflete în ciuda diferențelor și distanțelor. Este o forță care aduce lumina în cele mai întunecate colțuri ale inimii și oferă alinare în fața furtunilor vieții. Iubirea nu cunoaște limite, nu ține cont de vârstă, gen, rasă sau statut social; ea străbate toate granițele și creează punți între oameni.
Cu toate că iubirea este adesea asociată cu romantismul, ea se manifestă în numeroase forme – iubirea de părinți, de copii, de prieteni sau chiar iubirea față de natură și viață. Fiecare manifestare a iubirii adaugă nuanțe unice în povestea noastră de viață.
În ciuda fragilității sale, iubirea este și o forță puternică și curajoasă. Ea ne dă puterea să ne deschidem inimile, să ne expunem vulnerabilităților și să construim punți între suflete. Cu toate că drumul iubirii poate fi presărat cu obstacole, este acea călătorie care dă sens întregii noastre existențe.
În final, iubirea este un dar prețios pe care îl oferim și primim, un limbaj universal al inimii care depășește granițele cuvintelor. Este o forță ce ne leagă și ne definește, îmbogățind fiecare pas al călătoriei noastre pe acest tărâm al sentimentelor.
Rar barbati d`astia:D
Rari, dar exista.
mi-a placut pana la faza cu “albinele il enervau”, aici pe mine nu m-ar fi enervat ci m-au fi bucurat si mai mult, dar asta sunt eu, un albinar in devenire :P, in rest mi-a placut povestioara
Nu stiu cu ce sa incep.
In primul rand iti multumesc pentru vizita neasteptata.
Iti citesc blogul, stiu despre noua ta preocupare si te felicit pentru ambitie. ;)
Venita din partea ta, aprecierea este foarte importanta pentru mine. Multumesc.
Am vazut ce gandea el !
Dar ea ???
Curios? Poate va spun maine. ;)
Ce frumos ! De multe ori iubirea nu e doar asa cum si-o inchipuie unele persoane …ci mult mai mult
Iubirea… are multe feţe…
Si multe feluri de a o exprima
Bine punctat. ;)
Astept si partea a-2-a ;)
Ok. Promit ca maine o vei gasi aici. :))
asta e un mit fals albinele nu enerveaza barbati,ci barbati enerveaza albinele,albinele astea de 20-25 de ani :))
Bucur, unde ai fugit cu gandul… :))
…si continuarea? Mi se pare ca n-are un final, asa ca mai astept!
Aşteptăm şi vedem mâine :)
Vrei totul odata? Va spun maine!!! ;)
Ce gândea ea, e clar… se simţea bine în cadrul acela, se umplea de natură şi bărbatul de lângă ea înseamna un prieten bun… e destul de clar. Dar el… dacă o iubea într-adevăr, nu mima bucuria pentru că, să fie cu ea ar fi însemnat ca nimic din jur să nu mai existe… dar na, eu sunt doar o idealistă…
Nu mima bucuria de a fi cu ea, ci bucuria la vederea florilor. :-P
Pacat ca nu toti gandesc asa…rar cei care o fac…dar bine totusi ca mai sunt cativa ;))
Nu stiu daca este bine. Asta ne face sa ii vedem intr-o lumina proasta pe cei multi. :))
Saracul. In ce s-a bagat.
Asa patesc cei care sunt prea buni. :))
Probabil ca exista si din astia, eu am cunoscut barbati ceva mai practici.
Poate ai fost norocoasa… Traim vremuri grele, in care nu mai este loc prea mult de romantism. ;)
margaretele sunt florile mele preferate.:) le consider cele mai frumoase si gingase.
important e sa incerci, daca esuezi asta e. esti impacat cu ideea ca ai incercat.
Si mie imi plac mult margaretele. :))
uff, ce specimen rar ai descris tu acolo, vienelo!
apropos, tare frumos mai scrii (:
Multumesc, Ana. Chiar exista specimenul asta. :))
Astept si eu continuarea ;)
Pana cand am ajuns eu la comentariul tau continuarea deja s-a invechit. :))
Da, ar fi bună o continuare, dar fără sfârşit. Îmi place mai mult magia lăsată ;;)
Trebuie să recunosc, m-am regăsit în bărbatul de acolo. 8->
Asta inseamna ca esti un baiat deosebit. ;)
Am tinut cont de parerea ta.
Deja ai desconpirat că e băiat bun.Parcă vedeam cum, in continuarea ta aduci surprize,că doar eşti maestră,numai că ….”necondiţionatul ăla din coadă”, nu prea arată a surprize mari.Aştept…cu drag…