Blogul îmi potolește setea de cuvinte. Sau așa ar trebui. În ultima vreme nu reușește. Cuvintele îmi rămân în minte, prizoniere ale timpului prea repede trecut. Iubesc viața și o văd cum se scurge, zâmbet cu zâmbet, lacrimă cu lacrimă, literă cu literă. Dorm mai puțin și stau mai mult plecată de acasă. Nu îmi permit să mai irosesc minute. Sunt așa prețioase! Le împart în secunde. Eh, câteva secunde în viață pot risipi din când în când.
Adun litere în jobenul fermecat, le amestec bine și le arunc în online. Mă simt așa legată de acest cuvânt, încât atunci când managerul m-a întrebat, zâmbind, dacă sunt offline, căci m-a văzut pe liber prin fabrică, ajutându-i pe alții, aproape că m-am simțit tentată să îi spun că-s conectată la internet permanent.
Iubesc viața! Este numele pe care l-am ales pentru blogul meu. Un blog unde poveștile se amestecă insesizabil cu amintirile. Un blog despre iubire și viață, despre iubirea de viață. Un blog în care colajele autobiografice se împletesc cu frânturi de viață imaginară. Ignorați textele pe care le scriu pentru a câștiga bani. Oricât de aeriană aș fi, tot am nevoie de ei ca să mănânc, să fumez, să plătesc facturile și chiria, să-mi întrețin animalele.
Iubesc viața. O trăiesc după cum am chef – uneori tumultos, alteori la ralanti. Sunt zile în care prefer să trăiesc viețile altora și atunci mă ascund în pagini de carte, bucuroasă că pot gusta din plăsmuirile celor talentati. Sunt zile când adun buchet amintiri din alte vremuri, le învelesc în note muzicale și le silesc să danseze printre cuvinte care descriu iubirea mea de viață.
Ieri a fost o asemenea zi. Am consumat câteva ore pentru a selecta pozele (multe dintre ele nu credeam că le voi arăta lumii vreodată) și a căuta cele mai potrivite cuvinte, dintre cele pe care le-am scris de-a lungul timpului.
Vă invit să urmăriți videoclipul Iubesc viața, să vă abonați la canalul meu de youtube și, de ce nu?, să dați povestea mai departe.
PS: Nu uitați să vă petreceți duminica în familie.
Printre plăsmuirile celor talentaţi se numără şi ale tale, Vienela. :)
Poate, într-o bună zi, o să-ţi aduni într-o carte toate micile bijuterii risipite pe bloguri.
Inainte de a vedea filmuletul m-am oprit sa-ti spun ca ieri am dat o fuga pe Fb (mai accesez foarte rar, cand e obligatoriu) :) si am vazut doua poze cu Bruno: in prim plan, cu un zambet pe toata faţa, si la fereastra – asteptandu-te sa revii acasa. :)
Va doresc sa aveti spor in tot ceea ce faceti! Si, in primul rand, sanatate!