Iti traiesti viata dupa un plan stabilit sau fără planuri?

Sunt oameni care se tem îngrozitor de viaţa dezordonată, dusă de azi pe mâine, fără planuri şi fără limite, la fel cum sunt oameni care adoră să trăiască aşa. Nu vă voi pune să ghiciţi în care categorie ne încadrăm noi, căci o va face povestea de astăzi. Ne plimbam săptămâna trecută prin supermarket. Ca de obicei, lista pregătită rămăsese undeva pe birou, uitată. Tot ca de obicei, în coş aveam alimente care nu se potriveau între ele. O ofertă de nerefuzat ne-a făcut să înghesuim în coş două găleţi de vopsea lavabilă. Nu aveam în plan să zugrăvim casa. Planul s-a făcut singur, în mod spontan, de la un raion la altul.

Mai greu pare să fie pasul de la gând la faptă. Întâi ne-a împiedicat programul prea încărcat al soţului meu. Când a reuşit să îşi ia două zile libere, întâmplarea a făcut să fiu eu aglomerată. Duminică am preferat să ieşim la plimbare. Luni se spune că nici iarba nu creşte. Nu-i adevărat. Noi am reuşim să ne decidem în ce culori vom zugrăvi, am cumpărat ce mai era de cumpărat, l-am dus pe Bruno să ne arate pe unde a mai crescut iarba. Marţi ar fi trebuit să fie ziua cea mare. M-am trezit odată cu prima rază de soare, mi-am hrănit animalele, mi-am făcut curaj şi am deschis blogul.

Este ora 11, 59. Eu încă mai simulez că scriu, copilul doarme neîntors, iar soţul a plecat să plătească o factură. Găleţile cu vopsea lavabilă aşteaptă pe holul de la intrare să fie băgate în seamă. Prin casă toate lucrurile sunt la locul lor, de parcă ne-am pregăti pentru primit musafiri, nu pentru zugrăvit. Câinele cere să fie scos afară, iar pisicile îmi fac semne să povestesc aventura de aseară. După cum observaţi, noi suntem plini de bunăvoinţă, însă mereu se iveşte ceva care să ne dea planurile peste cap, motiv pentru care alegem să trăim fără să mai facem planuri. :D

În lumea noastră agitată și mereu în schimbare, se conturează două abordări distincte asupra vieții: trăirea la maximum în prezent, fără a te gândi la ziua de mâine, sau planificarea meticuloasă a viitorului cu un plan bine stabilit. Ambele perspective au meritul lor și reflectă natura complexă a existenței umane.

Pe de o parte, există o frumusețe aparte în a trăi în prezent. Fiecare clipă devine o aventură, iar incertitudinea de mâine adaugă un farmec special. O astfel de abordare presupune să te bucuri de fiecare experiență, să-ți urmezi pasiunile și să te eliberezi de constrângerile planurilor rigide. Această filosofie susține că a trăi fără prea multe grijuri pentru viitor te poate ajuta să-ți descoperi cu adevărat sinele și să experimentezi bucuriile simple ale vieții.

Pe de altă parte, există cei care consideră că planificarea atentă și avansarea strategică înseamnă control și siguranță. Această abordare implică stabilirea unor obiective clare, elaborarea unui plan bine gândit și anticiparea riscurilor. Pentru acești oameni, viitorul nu este un mister, ci un teritoriu bine calculat, iar avansarea spre el este un exercițiu de disciplină și perseverență.

În realitate, mulți se află undeva între aceste extreme. Există momente când suntem tentați să ne pierdem în prezent, să ne lăsăm purtați de fluxul vieții, iar apoi există perioade în care simțim nevoia să ne ancorăm într-un plan solid pentru a face față incertitudinilor.

Chiar dacă fiecare abordare are avantajele și dezavantajele ei, poate că secretul unei vieți împlinite stă în găsirea unui echilibru între cele două. Să trăiești în prezent te poate conecta la esența vieții, dar să planifici pentru viitor îți oferă o bază solidă pentru a-ți atinge obiectivele. Un echilibru conștient între aceste două perspective ar putea reprezenta cheia unei vieți pline de satisfacții și împliniri.