Istoria romanțată a unui safari
O carte pe care nu știu exact unde aș putea să o încadrez, dacă nu în categoria celor “de suflet”, căci m-a atins de la primele cuvinte, mi-a mângâiat inima dornică de frumos, mi-a retrezit dorința de a vedea Africa, mi-a dovedit că poezia există nu doar în versuri, ci și în proză. Daniela Zeca, autoarea, pare să aibă la îndemână un nesfârșit izvor de comparații, de sintagme pe care nu le-am mai întâlnit nicăieri și care au puterea de a fermeca prin firescul și frumosul cu care se încadrează în poveste.
Cuvintele îi sunt sclave supuse, i se rotunjesc sub peniță, se contorsionează și apoi șerpuiesc blând, aromat ori chiar sălbatic spre cititor. Daniela Zeca poate face din orice întâmplare o pânză pe care să țeasă imagini de o rară sensibilitate, de o frumusețe impresionantă pentru orice norocos căruia îi pică în mână cartea.
Istoria romanțată a unui safari poate fi găsită la un preț foarte bun în categoria Memorii Jurnal a site-ului libris, locul unde toate cărțile sunt ieftine.
“Lui Mehria, îndemnul de-a o iubi i se izbea de pereții inimii, dar, totodată, o voia liberă, căci era străină. O adora și ar fi ucis-o, tocmai fiindcă trebuia s-o adore. Ea nu știa despre acest tumult. Era obosită, era ca o pasăre migratoare, reluându-și suflul după un drum lung. Nu era frumoasă și nici urâtă, era tulburătoare, bizară și puțin tristă. O întâlnea într-o limbă nici a ei, nici a lui, de aceea inima îi părea criptată. Plănuia că va desluși misterele vocii ei, când lungea vocalele în franceză, până când glasul îi devenea curgător și îi lua cu el voința de a i se împotrivi și tot restul.”
În ciuda primei impresii pe care am avut-o, această carte nu este (doar) o poveste de dragoste, ci un nesfârșit amalgam de trăiri, de miresme, de căutări, de lacrimi uscate în soarele arzător și de râsete înflorite sub smochini ori portocali. Iubirea dintre Darrielle, o tânără nonconformistă venită din Europa, și Mehria, musulmanul din Magreb, pare doar un pretext al autoarei pentru a vorbi despre obiceiurile locului (unele de-a dreptul șocante în ochii unui european), despre oamenii care pot sau nu accepta schimbările majore ce vin ca un tăvălug peste ei, despre naștere și moarte, despre dureri ascunse și bucurii exuberante, despre dorințe mai mult sau mai puțin realizabile. O carte despre suflet, scrisă cu mult suflet.
“Ceea ce nu i se vindeca nici acum în minte era lumina după-amiezii, parcă dureroasă și vie, o lumină de fiere și chihlimbar, de cobalt și iască. Încercase să îi arate amantului cum lumina respiră, dar atunci înțelese că doar ea simțea asta într-o stepă aridă, clocotitoare, care numai ei îi vorbea.”
Îndrăgostiți încă de la prima vedere, Mehria (numele mi se pare fascinant și foarte potrivit firii lui) și Darrielle își croiesc o nouă viață în casa bărbatului, ajutați la tot pasul de prieteni, rude și servitori de încredere. Totuși, pentru ca iubirea să reziste și să se dezvolte frumos, este nevoie de mai mult: trebuie să meargă amândoi pe același drum, să își dorească același lucru, să poată trece peste ceea ce îi desparte fizic și mai ales psihic. Dar cum să facă acest lucru, dacă Mehria se simte atras de tot ce este nou, de tot ceea ce înseamnă progres, în vreme ce iubita lui Darrielle se bucură tocmai de oaza de liniște găsită în curtea musulmanului, de faptul că aici timpul pare că s-a oprit în loc?
“Cu tricoul ei alb și în pantalonii subțiri care fluturau, părea o batistă răsucită de vânt, încât el nu se putu împotrivi să gândească: De ce se ascunde femeia asta ori pe cine ar vrea, de fapt, să găsească? Dacă el era ce voia, atunci se simțea copleșit, ca și când, hăituind o cerboaică, ea s-ar fi întors pe propriile copite și, privindu-l în ochi, ar fi vrut să-i vorbească: Pentru tine am venit aici, pe tine te caut.”
Mehria, mai mereu plecat de acasă cu diverse afaceri, nu reușește să îi împlinească Darriellei visul de a vedea Sahara, așa că femeia profită de ocazia ivită și pleacă alături de unchiul lui, Abrah Sabir, cel care are o cicatrice interesantă pe obraz, într-o călătorie care nu seamănă chiar cu ceea ce își imaginase ea, dar care o face să vadă mai bine din ce aluat sunt croiți oamenii acelor pământuri. Dacă dragostea dintre Darrielle și Mehria va rezista probei timpului, dacă plimbarea prin deșert aduce sau nu schimbări în viețile protagoniștilor, puteți afla citind cartea Istoria romanțată a unui safari.
“Luna se năștea ca un gălbenuș din adâncuri, o medalie mare printre crestele dunelor, făcând să învie ceea ce părea adormit: sub cărări de lumină, Darrielle zări nesfârșirea deșertului ca o apă fremătătoare peste care treceau, cu foșnete scurte, duhuri ale nisipului. Cobre se scurgeau ca uleiul printre cioturi de palmier, iar gândaci veninoși căutau să se-ascundă de fața lunii. O faună a neliniștii bântuia sub pământ, pe când Darrielle tresărea la orice mișcare.”
:) Ma bucur sa aflu ca ti-am trezit curiozitatea. Mie cartea mi-a placut foarte mult si probabil acest lucru se simte in randurile de mai sus. Te pup!
O recenzie foarte bună.Faci omul să dorească să citească această carte. ?
Super faină cartea! Mi-am propus să o recitesc, cândva… O zi frumoasă cu spor să ai, Vienela! :)
Mi-ai trezit o mare dorinta de a citi aceasta carte. Multumesc!
Eu abia astept sa pun mana si pe alte carti scrise de aceasta autoare. :)
Numai bine! :*
Iti va placea, sunt convinsa!