Aveau părinții mei cândva, pe vremea când eu eram copil, un sertar al șifonierului plin cu diverse lucrușoare drăguțe. Le păstrau cu grijă, căci reprezentau amintiri adunate într-o viață de om. Din când în când mă urcam pe un scaun și dădeam jos sertarul, să mă pot bucura împreună cu sora mea de tot ceea ce exista acolo. Desigur, făceam acest lucru numai în zilele când eram singure acasă, ca nu cumva să fim certate sau chiar pedepsite. În acel sertar păstra mama o mulțime de invitatii nunta primite de la rude, prieteni sau colegi de serviciu, diverse floricele albe de prins în piept la nuntă, mici cadouri primite tot în asemenea ocazii festive și poze, foarte multe poze alb-negru.
Îmi formasem un anume ritual, pe care îl respectam întocmai. Întâi studiam pe îndelete micile cadouri, mirându-ne de fiecare în parte ca de nemaivăzute comori. Urma la rând momentul când ordonam frumos finuțele invitații de nuntă, ca mai apoi să le citim cu glas tare. Bine-nțeles că, după o vreme, știam exact ce scria pe ele fără să mai citim. Chiar mă distrez uneori cu sora mea acum, la distanță de zeci de ani, încercând să ne amintim la ce biserică s-a măritat verișoara x, la ce dată s-a însurat unchiul y ori cum îi chema pe nașii lui z. După ce studiam pe îndelete toate aceste invitații de nuntă, după ce ne miram de toate înfloriturile tipărite pe ele, treceam la florile de prins în piept.
Mie îmi plăceau atât de mult, încât din când în când furam câte una și o lipeam de vreun caiet de școală, spre disperarea mamei mele, care vedea că nu mă poate convinge sub nici o formă că le stă mai bine ascunse în sertar. De la fiecare nuntă ai mei se întorceau cu asemenea floricele și niciodată acestea nu semănau între ele. Fiecare floricică nou apărută îmi plăcea mai mult decât cele de mai înainte. Mă miram de imaginația celor care le lucraseră și visam că va veni o vreme când voi face și eu același lucru. Da, pe atunci îmi doream să pot lucra într-un loc unde se fac invitații de nuntă și flori albe de prins în piept (nici acum nu știu dacă poartă un nume acele flori).
Crescând, mi-am dat seama că nu e deloc ușor să realizezi asemenea mici minuni și, prinsă în vâltoarea vieții, am cam uitat de visul din copilărie. Mi-am amintit abia când fiul meu a venit acasă cu o invitație nuntă cum nu mai văzusem. Cu un model deosebit și răsucită în formă de papirus prins la capete cu sforicele. Poate pentru că a primit-o de la cea mai bună prietenă și colegă de clasă din liceu, poate pentru că a fost lucrată într-un mod deosebit, fiul meu a decis să păstreze invitația de nuntă, deși petrecerea s-a terminat cu câteva luni în urmă, iar el s-a întors de acolo încântat de tot ceea ce a văzut și a primit. Iată cum acest mic semn poate trezi amintiri plăcute oamenilor chiar și la mult timp după ce evenimentul a avut loc.
Pentru cei care acum își pregătesc unul dintre evenimentele foarte importante ale vieții, vreau să recomand magazinul online https://www.deluxe-cards.ro/, locul unde veți găsi invitații de nuntă deosebite, dar și multe alte lucruri necesare în momentele cheie ale vieții (nuntă, botez, cununie): mărturii de nuntă, invitații de botez, accesorii pentru botez și hăinute de tot felul. Dar, pentru că am tot povestit despre invitații nuntă, mă întorc de unde am plecat și vă spun că merită să vă aruncați un ochi pe cele recomandate de mine. Sunt elegante și au prețuri foarte bune.
