Când am aflat de proiectul Ioanei, Invisible Us, o parte din inima mea a pornit-o la galop, iar cealaltă parte a îngheţat subit. Era exact ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să fac, însa nu am avut destul curaj măcar pentru a-mi recunoaşte mie acest lucru, căci un proiect de o asemenea amploare cere o tărie de fier, o putere de titan, un curaj nebunesc şi o dăruire pe care nu orice om o poate dovedi. Când am aflat că o prietenă dragă inimii mele a pus la cale toate detaliile şi se pregăteşte să treacă de la vis la fapte reale, vă spun sincer că nu am ştiut dacă să mă bucur sau să o invidiez. Cert este că o parte din inima mea va pleca împreună cu Ioana şi va bate alături de ea pas cu pas prin lume. Citiţi cuvintele Ioanei, întrebaţi-vă dacă şi voi vă doriţi o viaţă mai bună pentru cei ce nu o au şi dacă puteţi contribui cu ceva la un vis măreţ:
“Invisible Us nu este de fapt un proiect – este viata mea. Asta mi-am dorit intotdeauna sa fac. Sa schimb mentalitati invechite, sa promovez Romania in lume, sa ajut tinerii sa fie vizibili, sa fie intelesi si sa aiba un viitor mai bun, intr-o lume asa cum ne dorim cu totii. Buna, frumoasa, deschisa, plina de sens si de oportunitati.
Noi avem acces la lucruri extraordinare. La calculatoare, la internet, la educatie, la carti. Si, de foarte multe ori, luam toate aceste lucruri ca pe un drept, nu ca pe un dar. Exista insa copii in lumea asta mare care ar vrea sa aiba un caiet, o carte si un creion, o bicicleta sau un computer. Care ar vrea sa invete ceva, orice. Toti, dar absolut toti, avem dreptul de a ne trai visele!
Eu asta imi doresc sa fac. Sa port acest mesaj in lume. Ca totul este posibil. Ca visele se implinesc. Ca poti sa iti depasesti conditia. Ca oamenii sunt buni si ca visele se nasc aici, in fata calculatorului, insa devin realitate doar cu ajutorul celor din jur. Oameni pentru oameni!
Stiu ca si voi va doriti o lume mai buna pentru copii si tineri. Stiu ca, pas cu pas, acest lucru este posibil. M-am saturat de vorbe. Vreau fapte. Vreau sa fac aceasta schimbare. De multe ori, a trebuit sa-mi inving frica si sa merg mai departe. A trebuit sa trec peste raspunsuri negative, peste critici si limitari. Insa am facut-o cu bucurie. Nimic nu ma poate opri. Stiu ca frumusetea este in ochii privitorului. Si eu aleg sa cred ca se poate. Eu aleg sa cred in oameni. Aleg sa cred ca toti copiii de pe lumea asta pot reusi in viata.”
“In acest sens, am creat o campanie de crowdfunding. Nu am promovat-o foarte intens, fiindu-mi uneori jena sa cer bani. Huge mistake, of course! Pentru ca puterea sta in noi. Daca nu suntem uniti, cine atunci poate schimba lumea in care traim?
Din pacate, au mai ramas doar 8 zile din campanie. Am nevoie de ajutorul si de sustinerea voastra. Daca voi veti contribui la aceasta campanie, cu oricat doriti si puteti, atunci este foarte posibil sa fie vizibila si in afara, sa atraga si alti oameni generosi. Insa nu se poate decat daca incepe aici, cu voi.
Dragilor, nu va cer bani pentru mine.Va cer bani pentru un viitor mai bun. Trebuie sa incepem de undeva. Nu va cer donatii. Pentru fiecare dolar depus in contul campaniei Invisible Us, veti primi ceva in schimb: fotografii, carti, video cu mesajele copiilor si, evident, recunostinta si iubire.
Aici este campania:http://www.rockethub.com/projects/53755-invisible-us-make-a-child-smile-suport-an-amazing-journey
Azi si maine sunt zile decisive. Mai este foarte putin timp si ca sa pot sa-mi fac mesajul cunoscut in afara, am mare nevoie de sprijinul vostru. Daca va place acest proiect, va rog sa donati si sa-l dati mai departe pe Facebook si la toti prietenii!”
Au mai existat iniţiative de acest fel cu acelaşi rezultat: aproape zero. Dacă aceşti oameni s-ar uni, fiind animaţi de aceleaşi idealuri, ar avea mai mult succes, trezind interesul altor oameni, care i-ar putea sprijini material, măcar pentru a-şi face reclamă.
Proiectul Ioanei a fost mediatizat si incurajat, insa noi, oamenii, asteptam intotdeauna sa faca altii ceva, in loc sa fim primii care sa sprijine ceea ce este bun. Uite:
“Deja este in presa de la noi si internationala: pe CNN, in revista lui Ashton Kutcher, pe BuzzFeed, pe BoredPanda, pe blogul Redbull (cel mai tare interviu pe care l-am dat vreodata!), pe Adevarul, in Forbes etc. Arianna Huffington, CEO la Huffington Post, mi-a scris un email in care m-a felicitat pentru proiect si m-a invitat sa scriu permanent pe HuffPost. Da, este cea mai mare realizare de pana acum din cariera mea!”
O sa ajut si eu cu cat pot pentru ca imi place sa vad copii zambind!
Am trimis si eu cativa banuti si sper sa o mai pot face in perioada urmatoare. Proiectul se va intinde pe o perioada lunga, asa ca orice leut e important.
Absolut laudabil. Insa fara sponsori interesati direct in aceasta actiune, proiectul este sortit esecului. Vreau sa cred ca se poate!
In teorie, un asemenea proiect ar putea atrage sponsori importanti. Practic, nu stiu daca va reusi…