Avea mama în faţa casei un gărduleţ de lemn care delimita curtea de grădiniţa umbrită de boltă, unde întreaga familie îşi bea cafeaua dimineaţa, unde seara stăteam la poveşti şi unde musafirii adorau să se răcorească cu un suc sau o bere. Mi-am amintit de acest episod, o invazie de viespi, episod care arată clar cât sunt de inconştientă când am citit la Elly despre viespi.
Omul învaţă din greşeli, şi-au spus sora şi cumnatul meu, când au înlocuit gărduleţul vechi, putred de câte ploi îl loviseră, ars de soarele de vară nemilos. Noul gard a primit un acoperiş de tablă frumos tăiată, numai bună pentru protecţie. A fost atât de bună, încât a reuşit să protejeze aproape o jumătate de an o colonie de viespi.
Dar nu orice fel de viespi, ci nişte diavoli uriaşi, care au izbutit să ne sperie, să ne facă să renunţăm la tihna din grădiniţa plină de flori, unde mirosea atât de bine a căpşunică de la bătrâna viţă de vie. Cum poti scapa de viespi? Nu am cautat sfaturi, ci am trecut la actiune.
Am încercat să le alungăm cu spray-uri de insecte, cu fum, dar fără rezultat, aşa că noi stăteam chinuiţi de căldură în bucătărie şi insectele se lăfăiau la masa din colţisorul de rai.Le-am ignorat o perioadă destul de lungă… până în ziua în care o viespe a făcut greşeala de a înţepa unul dintre copii. Nu mai ţin minte dacă pe al meu sau pe al surorii mele, ştiu doar că erau destul de mici şi le plăcea să se joace pe lângă viţă, să mănânce strugurii necopţi.
Nervoşi, inconştienţi, fără nici un fel de protecţie şi fără să băgăm în casă copiii curioşi, eu, sora şi cumnatul meu am smuls tabla de pe gard, am dat jos cuibul de viespi şi am călcat în picioare fagurii, după care am vrut să fugim de ucigaşele înnebunite, care scoteau un zumzet înfiorător rotindu-se in jurul cuibului.
Neştiind că sunt copiii în spatele nostru, am dat peste ei când ne-am întors să fugim, i-am adunat în grabă de “aripioare’ şi am rămas ascunşi în casă până când viespile s-au resemnat şi au zburat spre locuri mai sigure.
În fața unei invazii de viespi, este important să acționezi cu calm și să iei măsuri pentru a-ți proteja siguranța. Iată câțiva pași pe care îi poți urma:
- Păstrează-ți calmul: Chiar dacă poate fi înfricoșător să te confrunți cu o invazie de viespi, încearcă să rămâi calm. Mișcările bruște sau zgomotul puternic pot provoca reacții agresive din partea acestor insecte.
- Îndepărtează-te încet: Dacă te afli în preajma unui cuib de viespi, îndepărtează-te încet și cu atenție. Evită să lovești sau să faci gesturi bruste, deoarece asta poate declanșa un atac.
- Nu lovești viespile: În cazul în care viespile devin agresive, nu încerca să le lovești sau să le alungi cu mâinile goale. Acest lucru poate înrăutăți situația.
- Acoperă-ți fața și capul: În cazul în care viespile se simt amenințate și atacă, încearcă să-ți acoperi fața și capul pentru a evita înțepăturile în aceste zone sensibile.
- Părăsește zona: Dacă cuibul de viespi se află în apropierea casei tale sau într-un loc frecventat, evită zona până când poți lua măsuri adecvate pentru eliminarea cuibului.
- Contactează specialiști: Dacă consideri că este necesar să înlături cuibul de viespi, cel mai sigur este să contactezi o companie sau persoană specializată în gestionarea și eliminarea acestor insecte. Aceștia dispun de echipamente și tehnici adecvate pentru a face acest lucru în siguranță.
- Evită atractanții pentru viespi: Pe viitor, încearcă să eviți să atragi viespile în zonă prin păstrarea hranei și băuturii acoperite în timpul activităților în aer liber. De asemenea, pot exista plante sau mirosuri care să atragă viespile, așa că este bine să fii conștient de aceste aspecte.
- Protejează-ți locuința: În cazul în care viespile au construit un cuib în apropierea casei tale, găsește modalități de a bloca accesul acestora. În unele cazuri, poți utiliza dispozitive speciale pentru a împiedica construirea cuibului.
În general, siguranța personală este cea mai importantă. Dacă nu te simți încrezător în a gestiona singur o invazie de viespi, este recomandat să apelezi la profesioniști care au experiență în gestionarea acestui tip de situație.
Erau mai bune niste albine
Faceau miere
Ce sa fac, daca nu am avut noroc. :))
Aţi scăpat uşor!
Probabil aţi mâncat usturoi mai devreme!
Cu viespile nu prea e de glumit.
De asta spun si eu ca am fost inconstieti. Eram multe, mari si turbate pur si simplu. L-au intepat pe Romica vreo doua. :))
Asta imi aduce aminte de un gratar cu familia, tot asa sub un acoperis la bunici, unde avea “casa” un grup de viespii. Am pus gratarul sub cuib si am dat foc. Le-am amortit bine, si dupa cu un cleste de foc le-am luat de acolo cu tot cu cuib (scuzati cacofonia) si le-am mutat in gradina :D … initial vroiam sa le punem pe foc :))) … dar ne-a vazut bunica :(
Noi nu le puteam pune in gradina, ca toata curtea era a copiilor, care alergau de dimineata pana seara. :)) Nici nu ne-am mai gandit, auzind copilul plangand. :))
Mai ce pot sa zic?! A functionat? Da! Atunci foarte bine! :D
Desigur probabil putea fi facuta treaba mai optim si mai in siguranta. Dar atunci de unde sa stii ca traiesti? :))
Nici nu stiu daca a fost vreun pericol adevarat, tinand cont ca mama locuieste foarte aproape de doua spitale si nici unul dintre noi nu se stie alergic la veninul de viespe. Si m-am simtit atat de curajoasa in clipele alea. :))
A fost ceva mai mult instinctiv cred:)) un reflex de aparare iar cand ati realizat “boacana” facuta ati rupt’o la sanatoasa:)) dar e bine ca ati scapat de ei[-(
Da, intai am actionat si abia dupa ne-am dat seama ca nu ne-am luat nici un fel de masura de protectie. :))
Se putea sfarsi destul de rau aventura …
Da. Si au mai fost si copiii langa noi, sa le intre in cap ca pot face tampenii fara sa pateasca nimic. Am avut noroc.
Sunt destul de periculoase, mai ales daca oamenii au alergie la venin…dar adevarul e ca nu faceau decat sa traiasca si ele. Fara se le pese de vecinatatea oamenilor. Am avut si la streasina casei acum doi ani. Mai nimerea cate una zabauca in casa cand batea vantul si era fereastra deschisa. Dar, in general, am convietuit bine. Dupa ce iri termina treaba (de crescut copiii) le distrugem cuiburile.
Normal ca nu aveau nici o vina, bietele insecte. Dar asa suntem noi, oamenii…, mai ales cand vine vorba de protectia copiilor.
Mi-e frica de viespi!
:)) Mie nu, dar atunci m-am pus intr-o situatie periculoasa.
Offf…bine ca ati scapat numai cu atat !
Norocul a fost de partea noastra. :))
Asta da aventura, noroc ca s-a terminat cu bine!
Uitasem de povestea asta, dar am vazut la Elly pozele cu viespi. :))
Si noi am avut in urma cu vreo doi ani. Viespi nemtesti, cu viza, tot ce le trebuie :D Si-au facut cuib pe-o ceterna deasupra usii care da pe terasa. . Cum noi nu prea stam (multa vreme) pe-acasa nu i-am bagat in seama. Da s-au inmultit si ma trezeam cu cate unu prin bucatarie. Cand urlam odata, venea al meu par avion de la etaj ca stai ca am dat de vreo goanga
Da cum ploua mult la noi, cred ca la un moment dat li s-au raturnat planurile cu vreo furtuna si nu i-am mai vazut
Acum avem gugustiuci care se rahatesc pe geam :D
Am o vecina la etajul trei care umple farfuria cu grau in fiecare dimineata pentru pasarile cerului. Gasesc prin toata bucataria boabe si pe geam in fiecare zi gainat. :))