Îndoiala se insinuează brusc, îşi face loc perversă printre crăpături şi roade, şi macină, şi rămâne. Gândul iniţial se tulbură, îşi schimbă culoarea şi face valuri, iar când valurile se transformă în mare furioasă, nimic din ceea ce este acum nu mai seamană cu acel amurg roz-portocaliu de ieri.
Echipa formată din eul meu interior, gândul iniţial şi încrederea oarbă ne asumăm o misiune; fie ea grea sau uşoară, puţin contează. Alegem strategia şi ne trimitem soldaţii în luptă, sperând că destinul ne-a fost deja scris şi că finalul va aduce laurii.
De se întâmplă să apară voluntari, de vor să ducă lupta mai departe alături de echipă, îi primesc cu braţele deschise. Mă simt om şi supraom, simt că am puterea de a răzbi chiar şi când nori cenuşii ameninţă cerul senin al gândului iniţial, ce odată, demult, era neîntinat.
Mă trezesc, ies din cort şi îmi văd soldaţii răniţi. Îmi număr morţii şi mă întreb dacă a meritat sacrificiul. Vărs o lacrimă pentru ei. Nu îmi dau seama cine îmi şopteşte să sun retragerea. Să fie intuiţia? Să fie eul meu interior? Să fie gândul tulburat? Să ascult şoapta sau să merg mai departe?
Decizia îmi aparţine. Simt de pe acum povara ei. Lecţia a fost învăţată. Medicamentul are gust amar. Misiunea nu a fost grea, dar şansa nu a vrut să îmi surâdă. Mă prăbuşesc rănit, alături de echipa mea…
Articol scris dintr-o duzină de cuvinte.
Dar mâine lupta începe iar și poate șansa-ți va surâde. :)
Prăbușirea ta înseamnă renunțare!
Asta dorești? Poate că, dintre voluntari, se vor ridica vreo doi, să meargă mai departe!
Speranța moare ultima!
Punctele de suspensie de la final lasă locul unei posibile continuări. Rănile se vindecă și viața merge mai departe. Uneori pentru a ne scote în față noi încercări. Alteori pentru a ne încununa cu laurii victoriei.
micii tăi soldaţi de gând şi de luptă ştiu că trebuie să îţi fie alături. până la ultima respiraţie şi bătaie de inimă dacă trebuie.
şi sunt! retragerea este însă uneori necesară… şi nu e nimic greşit. aşa sunt lecţiile.
Generale, chiar dacă suni retragerea, ai grijă ca soldaţii să nu îţi simtâ slăbiciunea!
”Arata-te puternic cand esti slab!”
Știi cum este ? „Mâine va fi o nouă zi! ”
Eu cred în azi, aşa cum cred în mâine. Iar mâine tot lângă tine voi fi. Voluntar…
“Garda moare dar nu se preda.”
“La garde meurt mais ne se rend pas !…[…] Merde !” Iata o expresie celebra atribuita d-lui general Cambronne, inainte de a fi luat prizonier la Waterloo, expresie atribuita lui de catre un jurnalist francez numit Rougemont, pe care l-a crezut chiar si dl Victor Hugo, desi dl Cambronne a jurat catre frumoasa infirmiera scotiana Mary Osburn, care il ingrijea in timp ce era prizonier, (si cu care s-a si casatorit in mod deosebit de romantic dupa aia), ca NU spusese el asa ceva ! Cu toate acestea, aceasta expresie sta si azi la baza soclului statuii sale din Nantes, insa a fost aprig disputata, chiar si in instanta de catre familia unui ALT general, dl Claude-Etienne Michel, desi nu au capatat dreptatea pe care o asteptasera.
Ce faaaain. Iubesc povestile tale. Nici nu stii ce rau imi pare ca nu mai am la fel de mult timp sa le citesc pe toate :((((
wow!
Alegerile sunt grele, mai ales cand lipseste cantarul sa determini greutatea uneia.
Dar unde mergi si unde te opresti e inca o alegere. Orice are un cost fie el cat de neinsemnat e, te conduce intr-o alta rascruce de decizii.
Fie ca vei continua sa risipesti o lupta fie ca vei pune o retragere in considerare.
O combinatie de Freud si Hassel.
Frumos, foarte frumos, bravo!
A stii cand sa renunti in anumite momente inseamna de multe ori o mare victorie.
Tuturor ni se intampla. Dar vorba aceea celebra: Mai e si maine o zi. :)