Are 19 ani. Curând se împlinesc trei ani de când lucrează într-o fabrică şi ar vrea să se schimbe, să dea impresia că s-a maturizat, că este femeie serioasă, că nu mai este copil. Pentru că este deja femeie, deşi nu s-a măritat şi nu are de gând să facă deocamdată acest pas. Dar ţine la acest bărbat serios, “bărbatul ei”, cum îi place să spună, cel care “i-a deschis viitorul”, care o învaţă ce este viaţa, o învaţă tot ceea ce părinţii ei nu au avut timp să îi transmită, să o povăţuiască.
I-a explicat că părul lung se ţine prins într-o coadă şi doar prin casă poate sta desfăcut, i-a cerut să nu mai râdă zgomotos pe stradă, să termine cu prietenele, a învăţat-o să gătească şi să păstreze curăţenia în casă. Dar nu o lasă să se machieze, cum fac alte fete de vârsta ei, despre care el spune că nu sunt cuminţi. Îi cere să se poarte mereu ca o doamnă.
Astăzi vrea să îi facă o surpriză. Şi-a cumpărat o fustă de lână şi un paltonaş bleumarin, o eşarfă, cizmuliţe de piele cu toc şi un ceas, care nu vrea să funcţioneze. Foloseşte tot vechea gentuţa de piele maro a mamei, cu toate că are acea zgârietură urâtă, pe care o tot unge cu cremă, de câte ori iese din casă.
Numai că nu se poate opri din râs, în timp ce merge singură şi grăbită spre casă. Oare cum fac doamnele de reuşesc să meargă pe tocuri fără să li se împleticească picioarele? Trebuia să îşi cumpere o pălărie de fetru. Îşi simte capul îngheţat, urechile, neprotejate de păr ca altădată, parcă iau foc.
Întâlnirea cu Doina o sperie, pentru că mergea cu capul în jos, atentă la pietricele şi la fusta care face valuri uşoare când este atinsă de picioare.
-Fată, vii de la carnaval? De ce te-ai îmbrăcat ca o babă? Sau ţi-a murit vreo vecină şi ai primit de pomană hainele ei? întreabă râzând fosta colegă de clasă.
Obrajii încep să ardă, ar vrea să intre în pământ de ruşine, dar îndrăzneşte să ridice privirea cât să vadă că Doina este îmbrăcată cu o gecuţa de fâs alb cu blăniţă la mâneci şi la glugă, blugi strânsi pe picior şi are o geantă spaţioasă, cu multe buzunare. Părul vopsit îi curge în valuri ondulate pe umeri, pe vârful capului are o căciuliţă albă croşetată, cum mai văzuse şi la alte fete. Este machiată şi miroase a parfum de calitate.
Scapă repede de tirul întrebărilor incomode şi se grăbeşte spre casă. Bărbatul ei este întins pe canapea şi moţăie cu telecomanda în mână. Deschide ochii mari, surprins să o vadă îmbrăcată cum îi place lui, ca pe o doamnă. Deschide gura să o laude, dar ea nu îi dă timp. Începe să arunce nervoasă prin garsonieră geanta zgâriată a mamei, paltonul bleumarin, cizmele cu toc, fusta de lână. Se repede să apuce o foarfecă, smulge eşarfa de la găt şi o taie bucăţele, ţipând isterică:
-Eu nu sunt babă, eu nu sunt babă, eu nu…
Nota 10 pentru postare
Multumesc, Paul.
Femeile astea :D
Superbă postarea.
Felicitări!
As spune mai degraba barbatii astia… :))
Multumesc mult.
Trebuia să-i arunce cu o cizmă-n cap! :)
Trebuia sa nu accpte de la inceput. Cand accepti o data, ajungi sa accepti mereu.
Nu-mi place de el, e genul de barbat arogant si posesiv. Urati oameni.
Mi-a placut faza cu “Fata vii la carnaval?” … in mintea mea, cand citeam, se auzea un “Fataaaa! Vii la carnaval?” :))))) … si repet :D .. povesteeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!! Ma duc sa-mi iau popcorn :)))
Nici mie nu imi place, asa cum nu imi plac nici fetele care incearca sa se poarte asa cu baietii. Fiecare este liber sa faca ce vrea, dupa cum il duce capul. Una este sa dai un sfat, alta este sa impui ceva.
Intrebarea era:vii de la carnaval? :))
Sa iei si pentru mine o inghetata cu ciocolata. ;)
…..si uite asa au cazut catusele….. ce divina este eliberarea……. de ar fii macar jumatate dintre femei asa curajoase pamantul ar fi mai înfloritor…. super postrea, esti o feminista si îmi place! ☺
Ba n-a scapat de catuse! :D Ca-i plac! Poate a scapat de ale lui, dar a dat fericita de ale societatii. Amarata aia e total lipsita de personalitate. Ea s-a suparat doar ca n-a imitat pe cine trebuie. Scapand de el a devenit libera sa fie conformista si sclava Doinelor. Sa se imbrace ca ele si sa dispara in masa de gri de prostute si prostovani. Una ca asta nu-i niciodata libera (decat daca da peste cineva sa-i deschida ochii, dar se intampla rar fiindca nu prea are ce oferi si-s suficiente femei inteligente pe lume cat una ca ea sa fie trecuta cu vederea).
De unde constati tu ca nu ar avea personalitate?
Deci o femeie care ar încerca sa îti fie supusa si sa se îmbrace asa cum tie ti-ar place e o proasta o banala si ne inteligenta…. BRAVO!!! Aplauze…..
Da, o femeie care ar face asta strict pentru mine, constant, chiar daca ei i-ar displacea profund genul ala de vestimentatie da… ar fi nesigura. Proasta nu. Nesigura da. Si probabil cu complexe de inferioritate. O femeie trebuie sa aiba stilul ei. Ca punctual face cate un mic efort suplimentar ca sa starneasca placerea/admiratia partenerului este normal. Si noi facem la fel pentru femei. Dar constant si impotriva propriei ei imagini, e problematic. Pentru ambele sexe. O femeie (sau un barbat) trebuie sa se placa intai ea si apoi sa incerce sa placa altora.
Am uitat sa va raspund la intrebare: e evident. Intai a imitat stilul vestimentar pe care l-a vrut domnul. Apoi s-a suparat ca e considerata baba si ar vrea sa aiba posibilitatea sa imite pe Doina&co care, sa fim seriosi, e clonata. Nici prin cap nu i-a trecut sa se gandeasca macar cum ii place ei. Se va imbraca cum ii dicteaza Doinele. Dar ma gandesc ca-i pustoaica si majoritatea adolescentilor sunt foarte conformisti. Chiar si cei care fac pe neconformistii tot in conformi sunt …cu alti neconformisti :)).
Nu e ca nu are personalitate, dar e prea tanara cu personalitatea inca efectiv abia conturata (ca personalitatea abia se contureaza si se formeaza in timpul adolescentei, si acum se cam stie ca adolescenta poate sa mai dureze si pana la 25 de ani cat creierul e inca plastic si oarecum modelabil si de experiente de mediu + raspuns personal la aceste experiente). Eu de altfel asa am interpretat si atacul de panica de la sfarsit, efectiv este cel al unui copil inca neformat, (chiar daca saraca de ea s-a maritat cu un educator veleitar de femei crezand ca asa ceva o ajuta sa isi contureze personalitatea mai bine si mai integral, desi teoretic poate ajuta, dar totusi, cred, in cazuri mai rare, de ex daca cumva te cheama Eliza Doolittle si dai peste prof Higgins + neaparat si amicul lui, dl colonel Pickering, sau si mai rare, daca te cheama Pandora si dai chiar peste insusi Zeus, care doreste sa te formeze ca sa te foloseasca sa isi supuna rivalii, desi si in acest ultim caz exista riscul sa devii La Femme Nikita decat o persoana pastratoare si generatoare de speranta)
Minnie, imi pare rau ca s-a ajuns la asa ceva, nu ma asteptam. Inca nu il cunosti pe Vladimir si te-a socat. Vei descoperi ca este un tip super, cu care ai ce sa vorbesti si care este foarte politicos.
Ma bucur ca macar la inceput ti-a placut.
A realizat totusi in ce o transformase ! Rar isi dau seama!
Felicitari si 10+ ! :)
Asa este, si-a dat seama. Dar va stii ce are de facut mai departe? Cate dintre fetitele noastre stiu?
Ah, iti multumesc mult.
Emotionant. Si adevarat, cam asa patim toate, incercam sa le facem pe plac si sfarsim prin a nu ne mai place pe noi insine.
Multumesc, Ioana. Totul a pornit de la un articol pe care l-am citit ieri(am pus link spre el la Happy weekend, dar il mai pun si aici).Si Vladimir are dreptate. Cand o femeie nu se mai place, isi pierde increderea, se simte ratacita. La fel se intampla si cu barbatii, dupa cum vei citi mai jos. http://cemerita.ro/pana-unde-isi-poate-baga-femeia-nasul-in-viata-ta/
Sper ca iti dai seama ca esti supusa, ca veleitar politic feminista, unui atac concertat continuu din partea USL + PDL + UDMR + intreg Parlamentul regional balcanic ca sa continui sa te dezbini de colegele tale feministe, in loc sa va uniti toate intr-o forta politica adevarata si matura care sa isi stabileasca o ideologie comuna intr-un partid politic real…dar nu trebuie sa te descurajezi, chestia asta e veche in politica, se foloseste si acum in intreaga UE + Americi in mod chiar etic profesional si legal, (adica nu e cumva o marsavie, e doar o metoda tactica politica veche de tot), impotriva miscarilor politice relativ mai tinere feministe, ecologiste, etc, doar doar sa nu cumva sa se uneasca intr-un partid politic rival care sa mai taie din electoratul celorlalte mai traditional stabilite. Observ chiar usor uimit ca tactica asta inca merge si e eficienta si la feministele alea cu experienta mare de tot de generatia a 3-a sau a 4-a sau la a cata or fi ajuns acum in sec XXI ca nu am mai urmarit de pe wikipedia, citisem doar miscarea sufragistelor si m-am oprit cand a aparut revista Playboy…pt ca intr-adevar aceasta revista avea niste articole literare si critic culturale ff interesante, uneori chiar inca si acum din cand in cand, desi desigur mai rar decat la vremea aia a anilor 60-inceput 70, ba tin minte si niste caricaturi extraordinare din cele cateva reviste din anii 70, (la vremea cand editorul sef al dept de caricaturi de la Playboy era d-na Michelle Urry), pe care le-am gasit in casa in dulapiorul de sub oglinda din dormitorul parintilor mei personali cand aveam vreo 8-9 ani.
Nu, chiar nu sunt supusa atacurilor nici unui partid, pentru ca nu urmaresc nimic din ceea ce are legatura cu politica actuala. :))
Ce cautai tu sub oglinda din dormitor? :))
Sunt multi indivizi din asta care se cred Pygmalion fara a sti de fapt cine naiba era ala…si care mai si gasesc cate-o fraiera (proasta) de a carei viata isi bat joc.
Nu cred nici in “feminism”. E o alta porcarie. Cred in dreptul de a-ti manifesta personalitatea. Daca nu poti, no chance.
Dupa cum incepuse articolul aveam impresia ca nici n-o sa-l termin. De draci! :))
Mi-a placut! Mult :)
Elly, imi pare bine ca ti-a placut. Ideea este ca fetele, la varste fragede si mai ales cu personalitatea neformata inca, nu isi gasesc locul exact si iau de bune toate sfaturile. Cred ca este de datoria parintilor sa le ofere posibilitatea de a-si alege stilul vestimentar si drumul in viata, inca de mici. Fata mea nu a avut sustinerea familie si a devenit prea timida, chiar timorata as putea spune.
Cam isterica domnisoara pentru gustul meu. Si categoric cam prostuta si lipsita de personalitate, dar ma gandesc ca era inca mica. Sa fim seriosi, ce-i de cainat la ea? Tipa isi dadea acordul tacit pentru a se schimba pe gustul lui, ba chiar voia. Ca voia sa-i placa! In mod evident se simtea in siguranta sa fie “ghidata”, asta cauta si asta voia. Daca nu s-ar fi intalnit cu prietena ar fi fost chiar mandra pana la capat. In plus ce-mi arata ca inca era gasculita tanara a fost reactia la comentariul prientenei. Aia, amarata, era imbracata ca orice gasca de pe strada, se camufla intre alte 1 milion de domnisoare identice (tot ca sa se simta in siguranta) pe care le vedeau un alt milion de tantalai blazati si cu cariere previzibile pe la benzinaria din localitate. Era o clona, mandra ca-i clona si ca-i conformista. Daca “fata noastra” ar fi fost mai inteligenta sau macar mai sigura pe ea, i-ar fi ras in nas exact pe tema asta. Putea sa o faca praf.
Si chiar asa…in ce o transformase atat de rau? Ca mie nu mi se pare abuzata in vreun fel. Ea facea toate asta fiindca voia! Cel putin era altfel, macar la prima vedere, decat grosul prostutelor trase la indigo. Ca nici Doina nu-si vopsise parul sau luase canadiana alba ca asa gandise si simtise ea moda :)))). Ci ca asa i-a dictat anturajul ca trebuie ca altfel….vai mie…radeau de ea :D Mie Doina mi se pare chiar mai putin libera. Dar ea e total proasta fiindca nici macar nu-si da seama. :D
Vladimir, nu ma face sa ma gandesc sa-mi revizuiesc niste pareri :(
Sa fim seriosi! Cum sa poti crede ca o tipa imbracata ca o babaciune e chic? Poate nici ca o pitzy nu e cel mai potrivit lucru…dar exista intodeauna o cale de mijloc. Un individ de genul asta a distrus viata surorii unei prietene de-a mea. Pana sa-si dea seama, facuse si doi copii. Ca femeie, trebuie sa te imbraci potrivit varstei tale. Va veni si vremea sa te imbraci ca o doamna…si, crede-ma, la varsta aia, femeia e considerata deja batrana, pe foarte nedrept. Nu de ea, ci de catre cei din jur ;)
Pai n-am zis o clipa ca e chic :). Am zis ca-i altfel. Nu neaprat mai potrivit, ci altfel. Mie nu mi se par cu nimic mai grozave amaratele care se imbraca toate la fel. Adica n-am respect mai mare pentru Doina decat pentru fata in discutie. Nici una nu-i mai libera. Am zis doar ca amandoua sunt lipsite de personalite si ca da, poate as intoarce capul de curiozitate dupa una imbracata ca o baba (macar ca sa ma minunez sau sa ma intreb ce-i cu ea) dar pe langa Doina as trece ca si cum n-ar exista. Nici n-as vedea-o.
Imi vine foarte greu sa cad pe spate de fericire ca tipa acum e libera sa fie…conformista. Nu o asteapta de loc vremuri mai usoare. O sa-si gaseasca pe altul care-i sa spuna cum sa se boiasca, fiindca asta-i genul de barbat ce-l cauta. Si e pacat.
Aici nu-s de acord nu el i-a distrus viata. Si-a distrus-o singura. Ori preluam filozofia feminista si atunci femeia este egala cu barbatul drept care este total capabila sa-si ia propriile decizii si ca atare sa suporte consecintele lor (fiindca a fi “barbat” nu e doar lapte si miere, sunt si o gramada de responsabilitati). Ori preluam filozofia clasica (cu care eu unul nu-s de acord) in care femeia e un copil mare care trebuie ingrijita si careia i se “fac” chestii, dar in care caz se mai si zice “barbatul il ai cum il educi”. Deci prietena ta fie a ales sa stea in situatia respectiva fie n-a putut-o administra. Un barbat nu te nenoroceste decat daca-l lasi.
Vladen, eu sustin in continuare ca este vina parintilor. Ei distrug vietile copiilor, atunci cand ii sperie de mici, cand le cer ascultare totala, fara posibilitatea de a-si spune punctul de vedere si amana la nesfarsit acordarea permisiunii de a lua propriile decizii.
Daca eu imi invat de mic copilul ca trebuie NEAPARAT sa se imbrace dupa cum mi se pare mie, daca nu ii ofer sansa sa aleaga, nu ii dau voie sa isi dezvolte personalitatea si il transform intr-un neputincios.
Si daca este neputincios, sigur va fi mereu la cheremul altora, care vor lua decizii pentru el. Chiar daca va constientiza acest lucru, ii va fi greu sa isi gaseasca propriul stil.
N-ai citit deloc bine comentariul meu :)
Nu e prietena mea ci sora ei. Dar o cunosc si eu.
Nu toate femeile au personalitate, ori, ma rog, nu atat de puternica, mai ales cand sunt indragostite sau cred ca sunt. Acelasi lucru li se intampla si unor barbati, deci lucrurile se gasesc intr-un echilibru ;)
Porcaria care se cheama feminism imi displace la fel de mult. Eu vorbeam de o cale de mijloc. Nici de una, nici de alta. Sincer, nu-mi prea place ca ai interpretat ce-am scris cum ai vrut tu.
Si totusi, o tipa care se imbraca asa cum e trendul e mai libera decat bleaga care se imbraca spre a-i fi pe plac unui singur tip. Crede-ma! Vorbesc ca femeie. :)
Cu Vladimir vorbeam ;)
@ Elly (+ restul): Pai asta e soarta cuvintelor scrise in comparatie cu discutiile pe viu :). Lasa loc la interpretari. Exact aceeasi fraza poate fi interpretata de acelasi om in doua sensuri complet diferite in functie de starea in care se afla (nervos sau vesel de exemplu). De unde eu fac exces de emoticoane desi nu le suport si mi se par de altfel de prost gust in limbajul scris. Pe de alta parte sunt clar necesare ca sa simta omul, chiar si nervos, ca faci o gluma, de exemplu. Din motivul asta, eu-s dispus sa explic ce-am vrut sa scriu aici pe bloguri pana in panzele albe si pana se lamureste omul. De foarte multe ori oamenii sunt ofensati, mai ales pe blogosfera, chiar daca ce e scris acolo nu e deloc ofensator. E normal fiindca blogerii, mai ales femeile, sunt asa de obisnuiti cu nesimtitii sau stresati de marlani ca in general orice comentariu e privit ca un potential atac. Asadar, deh, emoticoanele sunt necesare si uneori si explicatiile ulterioare :). La fel si eu, citesc cat pot eu la acel moment de atent si interpretez cat de bine pot eu.
Nu ca ar avea vreo valoare sa zic asta, dar eu nu-s niciodata agresiv pe blogosfera. Insa imi spun opinia fara sa-mi pese daca ma face mai popular sau nu. Indiferent ca-i femeie sau barbat am sa tratez cu aceeasi franchete. Aduc si argumente intotdeauna. N-am sa aprob niciodata pe cineva doar ca sa-i fac placere. Fiindca nu pot, nu ma pricep sa mint asa elaborat si nu vad sensul. E lipsa de respect sa-l aprobi pe unul cu care nu esti de acord. In final suntem aici sa facem schimb de opinii, sa ne educam reciproc si sa ne simtim bine. Un blog doar cu “bravo” si “ce frumos” e un blog inutil si mort indiferent cat trafic are. Un blog bun are polemci.
Sunt convins ca uneori franchetea mea deranjeaza si probabil ar putea fi “sugarcoated” un pic (“indulcite”, cred ca ar fi expresia romana). Dar indulcirea asta eu de multe ori am impresia ca face mesajul neclar. De asemenea n-am pretentia ca parerea mea e cea corecta. Daca citesc argumente care sa-mi arate ca nu-i, sunt primul sa recunosc ca ma insel. Am patit-o cu Rudolph care m-a facut sa-mi revizuiesc niste concepte tocmai fiindca a pus problema dintr-un unchi la care eu nu ma gandisem. Concluzia fiind, ca daca oricare dintre dumneavoastra se simte lezat de ce scriu aici, cereti explicatii, fiindca poate (1) nu m-am exprimat clar, (2) am folosit gresit o expreise (asta slava domnului mi se intampla din ce in ce mai rar) sau (3) pot fi convins ca-s prost, (4) n-am inteles ce-ati spus fiindca am fost neatent sau obosit.
Poate nu-s in stare sa ma fac inteles. Pur si simplu nu mi-e mila de o femeie care se complace in situatia de victima si schimba un stapan…pe altul. Doar fiindca nu poate sau nu vrea sa functioneze de capul ei. Eu ce femei am cunoscut, erau puternice si sigure pe ele, nici una la fel cu cealalta si toate foarte capabile sa inchida gura oricarui barbat din jur. Sau mai degraba… sa-l lase cu gura cascata. Pe mine ma fascineaza femeile din jurul meu. Sunt cazut in fund de-a dreptul si as face orice pentru ele. Dar fetele astea stil indigo..care copiaza tot ce vad ca sa fie acceptate, mi se pare ca-si joaca viata la limita minimei rezistente si a comoditatii. Nu poate sa-mi fie mila de cineva care nu aspira la mai mult.
Elly, vad ca v-ati incins rau pe aici in lipsa mea. :)) Eu in timpul asta ma contraziceam cu un blogger pe facebook. :)) Voi povesti maine pe blog. ;)
Asa este, normal ar fi sa ne imbracam adecvat varstei, dar multe dintre femei nu au nici educatia, nici dorinta necesara.
Esti dezgustator amice !!! Chiar crezi in tot ce scrii aici?
Minnie, te rog sa folosesti un vocabular adecvat, ca sa nu fiu nevoita sa recurg la alte masuri.
Da, dar dumneavoastra chiar ati citit si incercat sa intelegeti? Nu de alta dar daca ati face-o poate nu v-ati supara asa. :) Mai cititi o data cand va calmati. Mai ales ca cred cu tarie ca daca o femeie scria ce am scris mai sus, nu va enervati in halul asta, zau asa :).
Sorry daca am jignit, prefer sa plec fara sa mai comentez. Mea culpa!
Minnie, nu trebuie sa pleci. Dar as vrea sa ne respectam, sa nu jignim oameni care nu jignesc. Sa nu folosim cuvinte urate, ci sa venim cu argumente.
Pai de ce, devenise interesant. Veniti cu contrargumente la argumentele mele. Daca ma insel sunt primul sa recunosc, dar deocamdata cred ce am spus mai sus si zic ca am si explicat de ce cred asta. Poate sunt dezgustator, nu zic nu, dar nu mi-ati explicat de ce.
Iti doresc succes si cred ca daca ai fi un pic mai “diplomat” ar fi ok, chiar un copil simpatic asi zice :))
-“Mi-e greu sa fiu finut in romana”. In ce limba poti fi finut? :))
Iti doresc o dupa amiaza frumoasa!
Te rog sa ma scuzi, fiecare are drept la o opinie si fiecare e liber sa gandeasca cum vrea!
Poate ca acea “prostuta” vroia sa faca placere prietenului ei prin modul de a se îmbraca dupa dorinta lui. Ceea ce eu nu înteleg la tine este modul direct de a o stampila……”fara caracter”…….. iar pe Doina, tot fara caracter o bagi la gramada ca sa zic asa. Cum crezi ca ar fi bine sa se îmbrace Doina? E nevoie de un stilist sau…..?
Minnie, intr-adevar, la inceput toate vrem sa ii facem pe plac partenerului, dar nimeni nu ar trebui sa permita ca altul sa ia decizii in locul nostru.
In povestea mea, fata este micuta inca, deci are o scuza pentru “lipsa de caracter”, dar va avea puterea mai tarziu sa iasa de sub dominatia lui, sa faca propriile alegeri?
Pai n-am zis ca n-as fi dezgustator, sunteti bineinteles libera sa aveti ce parere doriti, nu ma deranjeaza de fel. Nici eu nu-mi scriu parerile pe bloguri ca sa castig cititori sau sa devin popular, scriu ce cred.
Pai sa incep cu Fata. Problema pe care o vad eu este ca a facut atat efort sa-l multumeasca desi evident nu era stilul ei. De ce zic asta este ca, daca chiar i-ar fi placut stilul, i-ar fi replicat ceva Doinei sa-i inchida gura (erau destule ce puteau spune). Ori ea a fost afectata profund. Ceea ce ma face sa cred ca se imbraca asa strict ca sa “multumeasca”. Asta nu-i ok. Cineva care vrea sa multumeasca pana la a uita de el, are o problema de siguranta.
Apoi Doina. Reactia ei e execrabila si arata un orizont foarte redus. Are impresia ca ea sigur e “conforma” fiindca alte 20 de fete se imbraca la fel. Cumva se simta in siguranta si justificata sa faca misto de o fata care “nu corespunde”. Pentru mine asta o pune intr-o pozitie inferioara Fetei. Fiindca e genul de prost hotarat si fudul.
Eu as astepta sa creasca mare. Dar mi se pare ca are mai mult sanse biata Fata. Nu Doina. Fiindca Doina nici nu stie ca e “dominata”.
Am zis eu undeva stilist? Am zis sa se imbrace cum doreste ea si cum se simte bine nu cum ii dicteaza cardul in care functioneaza. Din parte-mi se poate imbraca si-n punga sau rochie de miresa atat timp cat ea VREA asta. Si nu prietenii ei. Adica in conceptia mea: iubitul fetei = gasca de prieteni ai Doinei. Biata fata n-a scapat. A dat de altii.
Multumesc pentru explicatie Vladimir. Fiind o “prapastie” de ani între noi probabil ca fiecare vede un pic situatia altfel si e ok, altfel nu ar mai fi democratie pe lumea asta. Poate ca m-am enervat pe tine pentru ca ai aparut în ochii mei un pic “dominant” ca si tipul din poveste…
Pe mine viata ma învatat ca cel mai bine este sa îti pastrezi stilul. sa fii întradevar original, dar sincer ai accepta o partenere de viata gen Lady Gaga? SA FIE CLAR….NU MA REFER LA MUZICA!!! Ma refer la gustul ei vestimentar si nu cel de pe scena. (îmi place cum canta Gaga!)
Depinde ce mi-ar spune :). Sincer. Ar putea sa-si faca ce vrea, daca si-ar deschide gura si m-ar fascina, nu mi-ar pasa ca se imbraca in halcute de carne. Mie nici prin cap nu mi-a trecut sa-i spun vreodata sotiei cum sa se imbrace sau cum sa se poarte. Sau oricarei alte femei. N-as avea indrazneala si n-am caderea. Eu abia stiu cu ce sa ma imbrac eu. Dar am fost crescut de o mama foarte independenta care mai bine murea decat sa faca ce-i spune cineva. Eu-s de parere ca o femeie fantastica e una care face exact ce vrea ea. Tot ce vrea ea. Asadar, cred ca as pierde din atentie cum e imbracata Lady Gaga daca mi-ar zice ceva atat de interesant incat sa ma amuteasca. Nu inseamna ca n-am si eu preferintele mele vestimentare in materie de femei. Dar le tin pentru mine. Dar poate sa fie imbracata o femeie ca-n visele mele, daca deschide gura si ma plictiseste nu prea o mai ajuta hainutele.
Par dominator fiindca scriu direct. Mi-e greu sa fiu finut in romana. Nu stiu sa la indulcesc. Pot sa ma joc cu cuvintele, dar nu am ajuns la dexteritatea de a fi diplomat (inca :D).
Ba eu cred ca poti fi si diplomat in limba romana, dar te cam luase valul. :))
Daca chiar sunt motivat…in rusa :). Dar de regula acolo nu prea e nevoie. :)) Adica stilul e oricum ceva mai direct si lumea se ofenseaza mai greu.
Nu cred ca isterica, ci mai degraba abia desteptata din somnul in care se legana. Inca nu stia ce vrea si nici nu era bine ghidata. Unul o invata sa se imbrace ca o baba, la colega vedea vesnicii blugi.
Pai da, dar de la un punct incolo trebuie sa decida si sa afle ce vrea ea. Nu ce vrea societatea, Cornel de la 5, sau mama ei. Eu ce ziceam este ca ma indoiesc ca si-a gasit libertatea cu gestul isteric de a-si taia esarfa. O data ca cred ca genul ala de individ i-ar fi tras una peste ochi si alta data fiindca nu asta e solutia la problema ei. A schimbat dictatura lui pe dictatura lor. Unde-i libertatea?
Si da, ai foarte mare dreptate, rolul parintilor este sa creasca copii independenti. Mai ales fete. Copii care sa aiba alt scop decat sa incerce sa “multumeasca” in 4π.
Povestea mea nu are continuare, tocmai pentru ca ar fi prea dureroasa. In societatea noastra, in Romania, inca se mai face dreptate cu pumnul si masculii sunt considerati “sexul tare”. Cand o alta persoana iti impune cu ce sa te imbraci, cum sa te porti, cu cine sa vorbesti, ai devenit sclav, indiferent de motivele care te-au indemnat sa accepti.
Esarfa vrea doar sa spuna ca si-a dat seama de jug, dar continuarea o vedem zilnic la televizor, unde femei batute ajung la spital. Sau scapa de sub jug si devin prea usoare, probabil pentru a compensa tirania.
asta ai patit tu?
Nu, Spanac. Este o simpla poveste care incearca sa ilustreze atitudinea pe care unii oameni o au fata de imbracaminte si fata de parerile altora.
vad ca sunt discutii care mai de care pe aici :))
pana la urma, fiecare ar trebui sa se imbrace cum ii place, dar in limitele decentei.
adica nu sa ai o rochie d-aia lunga pana in pamant, dar nici fusta mini de sa ti se vada elesticul de la chiloti…
pana la urma sfatul ala cu “fii tu insuti/inseti” este cel mai bun
Sfatul este bun, dar uneori se bate cap in cap cu ceea ce spui mai sus. Sunt femei care se simt bine in fuste lungi pana in pamant.
Desi peste o luna si 6 zile implinesc 42 de ani, inca ma simt foarte bine in blugi, desi probabil nu este imbracamintea adecvata pentru o femeie de varsta asta. Dar ma doare la bascheti de ceea ce cred altii ca ar trebui sa imbrac. ;)
Exista multe idei contradictorii in care credem si mereu le scoatem in evidenta pe fiecare la momentul oportun, iar altii vor fi doar ca sa arate cu degetul. Ba ca e prea colorata, ba ca e prea stearsa, prea indrazneata ori prea… si vei vedea la ei exemple din cele blamate anterior. Increderea in sine va ajuta sa nu se zdruncine in sine nimic si totul va fi luat ca o parere. Oricum nu strica mai multa diplomatie din partea Doinei. Exista si aceasta placere sadica de a rade de altul, de a cauta nod in papura.
Nu merita un asa “barbat”[-( daca te iubeste sau simte ceva pentru tine te iubeste asa cum esti nu incepe sa te schimbe
Nici o femeie nu trebuie sa se incurce cu despoti si totusi o facem. La fel li se intampla si lor uneori.
Eu eram curios de ce numele celeilalte femei din poveste era Doina, ca totusi asta e un nume tipic romanesc, adica voia sa relevezi cumva ca povestea asta este caracteristic descriptiva in mod pertinent stadiului curent al miscarii politice feministe din cultura Romaniei contemporane ? Ca doar nu cred ca are cineva impresia ca e ceva doar caracteristic culturii romanesti mai largi, este pur si simplu un stadiu oarecare de dezvoltare predominant politic culturala, o etapa, chiar si eu am apreciat povestea ca fiind ff talentat povestita in acest sens, desi mi s-a parut oarecum exagerat alegoric, ca si cum dorea sa atinga niste teme universale, cand este o simpla povestire educativ-politica in fond….sau poate doar asa am interpretat eu povestea, naiba stie…tot ce stiu e ca am avut o senzatie emotionala initiala de usor horror-dezgust-respingere, (cred ca si ca Vladem oarecum, dar eu fiind mai sperios decat el, cred ca mai mult horror) cand am citit-o initial, si la mine in general povestile cu personaje feminine in situatii emotionale dificile care imi starnesc sentimente de horror, (care de fapt includ mai toate povestile cu personaje principale de sex feminin intre 18 si 68 de ani din istoria literaturii universale, mai putin cateva cu adevarat recunoscute ca fiind asa de nivel de geniu cu adevarat universal, de ex D-na Bovary, sau…uite ca efectiv nu imi vine in minte alta, dar stiu ca e una japoneza medievala care descrie niste relatii de familie in mod efectiv mi s-a parut un roman precursor realist pt intreaga literatura realista din UE, plus nu mai vorbesc de romanele precursoare de seriale TV de familie turcesti ulterioare de tip Razboi si Pace si Forsyte Saga), deci mai toate, in afara de vreo efectiv 2-3, devin automat echivalente unor articole de jurnal politice in cazul meu (zau, pana si D-na cu Catelul este o poveste ff politica pt mine) !
Precizare: D-na cu Catelul este o poveste politica de miscare poltica de stanga ff comunista in ochii mei ! (nu stiu daca numai ai mei, dar e pt ca efectiv cand am citit-o am avur senzatia ca vad in fata ochilor ridicate niste flamuri ffff rosii exact asa ca steagurile comunistilor ! Saracul dl Cehov…vezi ce se intampla cu un scriitor chiar talentat serios daca e interpretat de un critic ca mine, ajunge sa fie pana si dansul un adevarat mare neinteles, ca zau ca dansul nu cred ca avea de loc inclinatie politica comunista, cred ca era mai mult de tip PNL)
Nu m-am gandit in acele momente decat la romance, pentru ca am vazut multe cazuri in care se purtau altfel de cum le stiam eu, unele din dorinta de a-i face pe plac barbatului, altele de frica lui.
Doamna Bovary… as vrea sa o recitesc, cu mintea de acum.
Foarte interesanta povestea. La cum a reactionat, barbatul acela fiind sever ( asa mi s-a parut mie ), continuarea nu cred ca ar fi foarte buna pentru ea..
Superba postarea! Mi s-a facut pielea de gaina, citind randurile, vazand ca face ce vrea din ea :( daca o iubea, trebuia sa o accepte asa cum era, nu s-o schimbe dupa bunul plac :(
Da, dar daca a ales sa fie companion de tip consort (si inca si cu o persoana inca in formare de varsta concret adolescenta, plus nu mai zic ce-o fi fost in capul ei cand l-a ales pe asta, precis fara sa asculte si de parinti, mai ales daca era acut indragostita), se stie ca una din indatoririle functiei de consort (pt ambii in oricare casatorie) este si activitatea educativa reciproca, alaturi de activitatea informativa reciproca, cat si activitatea de negociere de acorduri comun acceptate, nu numai activitatile practice de mentinerea regulilor de igiena si sanatate in locuinta respectiva, si a activitatilor de relaxare (astea, preferabil cat mai clar delimitate si despartite in activitati de relaxare individuale cat si in comun, si ultimele, cat mai clar si ele impartite in activitati de relaxare in 2 destinate realaxarii ambelor persoane, cat si activitati de relaxare in 2 destinate relaxarii doar unuia din consorti, in mod planificat, prin rotatie cat mai echitabila).
Deci, ce te faci daca doar unul are competenta educativa si celalalt nu, sau ce te faci daca doar unul cunoaste elementele de etica aplicabila activitatii de educatie, iar celalalt nu ?
E ff complicat. Dupa parerea mea aceste lucruri trebuie discutate cat mai clar si chiar puse in scris intr-o anexa la vreun contract pre-nuptial, inclusiv cu clauza de renegociere posibila pe viitor, ca fiecare doar se dezvolta in ritmul propriu, unii sunt mai interesati de dezvoltare personala, altii se multumesc sa ramana asa cum sunt, unii sunt mai constiinciosi, altii mai lenesi la invatatura, etc. Iar din punct de vedere practic, parerea mea personala este ca daca e vorba de vreo activitate educativa asa mai importanta, care include si oferire de informatii, si de exemple, si de exercitii de dat ca tema, plus teste de verificarea cunostinteleor din cand in cand, aceste ore educative e preferabil sa fie planificate dinainte, ca sa nu se amestece in mod confuz cu activitatile de relaxare in 2, sau cu activitatile de comunicare reciproc informativa mai simple de nivel de barfa sau zvon, NICI cu recomandarile reciproce pt posibile activitati de relaxare individuala de tip auto-educativ, in caz ca unul cere parerea celuilalt pt ca efectiv nu stie ce sa faca in timpul dedicat activitatii de relaxare individuala din cand in cand, si doreste sa se angajezesi in ceva auto-edcativ, nu doar asa de simpla relaxare, de ex poate recomandarea vizionatului unui film artistic sau documentar, sau cititul unei carti de fictiune sau de tip manual, etc (desigur NU oferit recomandari posibil educative aiurea fara cerere cand NU e vorba de activitati reciproc educative organizate, ci e vorba doar de activitatile planificate pt relaxare strict individuale unde in general fiecare chiar are libertatea sa isi aleaga singur ce o vrea sa faca, sa se educe, sau sa doarma, sau sa bea alcool si sa petreac timp de relaxare singur sau cu altii/altele decat consortul, etc.)
Adica eu inteleg ca dragostea ajuta, dar totusi nu mai e vorba de o speranta de viata medie globala de 31 de ani ca toata istoria omenirii pana la sf WW 2, nici de 48 de ani ca pe ultima 1/2 a sec XX, ci acum e vorba din anul 2006 incoace de o speranta de viata medie globala de 67 de ani, deci iti dai seama cat ar trebui sa dureze in mod ideal o casatorie, si ce complicat este acest efort educativ reciproc care trebuie facut si competent si etic + mentinut fara chiul prea mare atatia ani si ani si ani de zile…zau…
…eu personal, care efectiv NU am avut niciodata nici o inclinatie sau competenta educativa reala fata de alti oameni, mai ales oameni inca in formare, as fi de-a dreptul INGROZIT de o asemenea situatie de raspundere daca ar fi fost (total, dar total improbabil la nivel PRINCIPIAl in cazul meu), sa ma casatoresc eu ca adult deja oarecum mai matur cu o persoana inca in formare de personalitate de numai 18-19 ani. Pai si in cadrul ultimei mele relatii de indragostire, care a inclus in mod imprudent pe cineva cam de varsta asta, (desi m-am angajat in asa ceva stiind precis ca nu va fi o relatie pe termen lung si acest lucru era desigur cunoscut de ambele persoane cat se poate de clar si concret), eu am fost efectiv ingrozit tot timpul ce sa zic, ba chiar cum sa ma comport asa in general, ce tinuta sa am, ca sa nu cumva sa zic ceva care ar fi putut influenta cumva in mod negativ dezvoltarea acelei persoane in viata pe mai departe, zau, ma treceau toate apele daca era vorba de alte activitati decat de sex consimtit consensual reciproc in stare de sobrietate + stare de capacitate de consimtamant verificata la nivel de screening expert de fiecare data inainte de inceputul fiecarei activitati sexuale, cat si o data la mijlocul ei, cat si la sfarsitul ei, inainte de luat ramas bun.
(nici nu mai intru la raspunderile educative ale unui parinte fata de copilul lui, ca efectiv ma apuca durerea de cap si imi vine asa ameteala.)
Disclaimer: am mai primt eu recomandare de la Vienela ca sa scriu mai simplu cand e vorba de diverse relatii intre oameni care includ si emotii, dar zau una e sa scrii asa la nivel de trubadur despre indragostirea erotica, si alta e sa tii cont de intreaga Institutie a Casatoriei pe zona culturala UE, in care indragostirea mai trebuie urmata si de dragoste/iubire mai complexa, dar nici macar pe UE, (care se stie ca e mai lenesa la munca, cf si dl Jin Liqun, seful programului de Investitii Globale ale RP Chineze pe Al-Jazeera la sfarsitul anului 2011), nici pe departe NU contine DOAR dragoste + doar activitati relaxare, ci e vorba de activitati de munca reala, toate recomandabil desfasurate cf recomandarile ILO (Organizatia Internationala a Oamenilor Muncii), PLUS si educativ reciproce, PLUS negocieri de comunicari efectuate la inalt nivel diplomatic + de business, si inca si pe baze legal contractuale, intre 2 persoane fizice si juridice autonome adulte…cum naiba sa nu te ingrozesti de o asemenea raspundere de munca sustinuta + educatie juridica si de managemnt organizational, mai ales daca e vorba si de activitati de EDUCATIE, (inclusiv promo/propaganda la diverse mode/uniforme/carti/filme).
Zau, abia acum imi dau seama ca daca chiar doresc sa ma casatoresc, NU va fi de ajuns sa studiez doar portiunea ingusta juridica a acordurilor si contractelor de merger corporatiste internationale, cum ma relaxam eu cu gandul pana acuma, ci acum mai trebuie sa studiez si pedagogia, inclusiv metodologie si deontologie PLUS legislatia pertinenta stabilirii si functionarii optime a institutiilor scolare internationale acreditate !
Pana una alta, pt cei deja obositi de teorii si pe care i-a apucat deja durerea de cap cum m-a apucat pe mine numai la gandul cat mai am de studiat, si inca si in legatura cu subiectul Educatiei, care efectiv nu m-a pasionat NICIODATA si pt care NICI nu am avut vreo inclinatie vreodata, (nici ca elev, nici ca pedagog, desi, zau, sincer eu respect educatorii etici si competenti, si chiar as putea spune ca efectiv vasta majoritate a educatorilor cu care am interactionat eu personal chiar au fost chiar mai mult decat minim competenti cat si mai mult decat minim necesar etici, cu numai vreo 4 exceptii, dar ele au survenit in cadrul studiului unei limbi straine facultative, si/sau in institutii de studii practice de activitati de amator, adica de gen Sc Populara de Arta, sau in cadrul exersatului de activitati mai mult optionale sau de totala relaxare, nu ceva ff esential legat de scolarizarea de baza, si nici macar alea nu au fost cazuri de educator global incompetent + neetic, au fost in general fie competent + neetic, insa neetic doar incidental, nu in continuu, fie incompetent dar totusi etic, adica nu s-a creat vreo consecinta negativa niciodata in cazul meu, mai ales ca eu avand ADHD nici nu sunt atent mai niciodata la ce incearca sa ma educe lumea sau cum o face, eu sunt mai mereu cu gandul la alte chestii care nu au nimic de a face cu ora de clasa respectiva, si abia mai tarziu parca imi pica si mie fisa in legatura cu ceva, adica daca mai intalnesc situatia respectiva, imi zic, “aa, asta parca a incercat sa-mi zica sau sa-mi arate ala/aia, si uite ca nici nu tineam mine sau n-am bagat in seama, cinste lui/ei ca macar s-a chinuit cu mine sa mi-o zica, sau sa mi-o arate, ca altfel chiar ramaneam prost, ca e mare lucru sa fie cineva interesat sa educe pe altii asa in mod altruist, si efectiv fara a primi in schimb mare branza, decat poate asa o satisfactie personala daca ii place lui/ei educatul, ca in mod realist salariul educatorilor e de nimic, si recunostinta se primeste ff rar, ce noroc am avut si eu ca am dat tocmai peste ala/aia si nu peste cineva mai rau”), recomand si eu, in sfarsit mai on-topic, un film artistic care atinge teme de etica educativa in cadrul unor relatii amoroase intre o persoana mai adulta de sex masculin si una inca in formare de sex feminin, (cam ca si in povestea de mai sus), An Education,
http://www.youtube.com/watch?v=qn9IMe5jmf0
A propos de filme si carti, zau, NU merita sa piarda cineva timpul cu trilogia 50 Shades of Gray, e total plicticoasa, se gasesc povesti + filme mult mai misto decat asta, daca cineva e chiar interesat de fantezii BDSM. Eu personal neavand-o nici cu educatia, nu o am nici cu S & M, mai mult doar poate bondage ff simplu si total relaxant, fara anxietate, si absolut fara obiecte ascutite, deci total nelegat de activitati educative, pt ca la nivel de educatie s-a remarcat de multe ori, atat pe diverse animale de tip mamifer, cat si pe oameni reali, desigur adulti de varsta de student peste 18 ani, ca desigur ca experimentele de educatie efectuate pe minori ar fi neetice, (desi a existat unul efectuat pe la 1/2 sec XX cu un bebelus Albert pe care l-a invatat cineva sa-i fie frica de iepuri, insa NU a avut urmari negative pt bebelusul respectiv), ca este eficienta doar daca survine sub frica de amenintare de pedeapsa sau de durere, altfel zau, pt maj oamenilor nu e eficienta, adica efectiv nu se retine/invata mai nimic)
Tocmai asta era ideea, sa o educe dupa bunul lui plac. Sa o transforme in ceea ce dorea el.
Povestea ta cu micul print pe mine chiar m-a impresionat, la fel si grija pe care ai avut-o de a nu interveni prea tare in deformarea unui om atat de tanar.
Am avut un vecin care a avut o prietena exact asa, prima data i-a cerut sa nu mai poarte mini, apoi i-a cerut sa nu se mai machieze… apoi i-a cerut sa renunte la prietenele ei ca o trag spre rele, apoi i-a interzis sa mai iasa sambata in club pe motiv ca o femeie serioasa nu merge in cluburi…
Si dupa vre-o 2 ani a divortat de ea si a lasat-o cu copil mic pe motiv ca era prea inchisa in ea, se imbraca fara gust si era “plata si stafidita”
Si s-a combinat cu una care purta numai minijup, umbla machiata mai ceva ce un manechin si statea numai in club in fiecare seara…
Biata proasta pe care a distrus-o a incercat de cateva ori sa se sinucida… probabil e distrusa pe viata… ca a vrut sa-i faca pe plac unui nebun care vroia o sclava nu o sotie !
Ce ironie!!! El a schimbat-o si tot el a fost primul care nu a mai placut-o vazand in ce a transformat-o.
Normal ca este distrusa. Doar o alta dragoste o poate salva.
Mie nu mi-a cerut niciodata vreun iubit sa ma imbrac intr-un anumit fel. Oricum nu as accepta niciodata. Sfaturi da, dar nu ordine pe care sa le indeplinesc peste vointa mea. Nici eu nu i-am cerut vreodata cuiva sa isi faca nu stiu ce pentru ca asa vreau eu. Daca i-am dat un sfat, cum mi-ar placea mie, e altceva. Nu trebuie neaparat sa tina cont de toata lumea. Trebuie sa fii tu insuti, nu sa te transformi in ceea ce vor altii.
Este destul de greu la 19 ani, mai ales daca nu au experienta, sa nu cada in capcana. In general fetele cedeaza din dragoste.
Văd că toată lumea se ia de bietul bărbat, a cărui mărginire e neînţeleasă. În schimb, nimeni nu spune nimic de prietena “babei”…