Între vis și realitate (4)

Delicii gastronomice

În plină pandemie de coronavirus, pentru unii orice chestie comestibilă poate fi un deliciu gastronomic și asta numai din cauză că nu au fost la fel de inspirați ca alții și au cumpărat mâncare doar pentru câteva zile. Nu e cazul nostru, slavă internetului și supermarketului tesco!

Gânduri la cafea

Observ că foarte mulți oameni au început să scrie jurnale de pandemie. Mă simt tentată să îi imit. Dacă supraviețuiesc, probabil o să mă distrez peste ani recitind scurtele însemnări legate de viața dusă în autoizolare, o viață trăită între vis și realitate.

Mă plimb și vizitez

Am vizitat comuna Costești, m-am strecurat în peșterile din munții Buila-Vânturarița și am ascultat șoaptele care veneau de prin casele sătenilor. A fost, desigur, un tur virtual, oferit de către minunata Diana Alzner în cartea Trovantul.

Prietenii mei nebunatici

Bieții de ei, nu pot înțelege de ce li s-a redus drastic timpul de joacă în curte și de ce doar Bruno mai iese pe stradă, o dată pe zi, la o tură scurtă în care să golească mațele. Ieri l-am scos pe la ora 17. Nimeni pe stradă. Absolut nimeni. M-am întors grăbită și am verificat încă o dată, să mă asigur că avem voie să scoatem câinii la plimbare.

Singura soluție propria evoluție

S-a închis colegiul la care studiez. Profa ne-a trimis materialele de lucru pe e-mail. Va fi destul de greu să mă țin de treabă. În casă vorbim doar română, afară nu ies și nici măcar Alsyia nu mă mai sună prea des. Alsyia este prietena fiului meu. Irlandeză. Datorită (sau să spun din cauza?) ei vorbesc cu Ionuț în engleză, pentru că suntem, de la natură, niște oameni politicoși.

Mici escapade în literatură

“…it’s lovely, deep down under the water, like being in a different world. The water’s very clear, and schools of bright-hued fish and strange sea flowers decorate the sand floor.” The Hunger Games – Catching Fire, Suzanne Collins

De strajă la porțile visului

Sunt supărată. Am scris un text care mie, personal, îmi place mult. Ori am ales titlul greșit, ori în vremea coronavirusului oamenii nu mai citesc frânturi de viață imaginară. Bine că măcar acest jurnal de femeie vă place. Vă las link spre poveste, pentru cazul în care ați ratat-o și vreți să o găsiți.

Pentru o viață sănătoasă

Ehe, va fi tare greu cu viața sănătoasă. Mihai încă muncește, cumnatul la fel. Eu și sora-mea stăm acasă, dar nu avem dezinfectant și vă spun sincer că oricum ar fi fost tare dificil să folosim din cauză că am doi câini în casă, iar soțul este alergic la clor. Dar îi înnebunesc cu spălatul pe mâini și curățenia în casă, mă străduiesc să am activități cât mai diverse pe parcursul zilei și să mănânc normal. Mi-am regăsit plăcerea de a vorbi cu oamenii.

O poză în fiecare jurnal (între vis și realitate)

Le-am spus alor mei – în cazul în care îmi pierd mințile, rămân imobilizată la pat sau din orice alt motiv nu voi mai putea să îmi fac de mâncare, când îmi vor pregăti ouă fierte moi, așa vor trebui să arate (au puțină sare și un strop de ulei de măsline):