Într-o zi o să îmi ies din minți!

Te rog, te rog nu îmi pune răbdarea la încercare. Știu că îți este greu, știu că ai vrea, știu că uneori chiar reușești, însă nu e suficient. Sunt aproape două luni de când ne cunoaștem. Vreau să cred că și tu mă iubești la fel de mult pe cât te iubesc eu. Vreau să cred că vom fi mereu prietene, că nimeni și nimic nu se va pune între noi.

O relație perfectă e ca o casă călduroasă și primitoare. Se contruiește în timp, începând de la fundația solidă, punând zi de zi câte o cărămidă pentru ridicarea unor ziduri indestructibile, apoi câte o țiglă care să adăpostească totul contra furtunilor. Cel mai important este interiorul. Trebuie să îl aranjezi în așa fel încât să îți fie drag să locuiești acolo, să te întorci cu nerăbdare la cuibul unde te simți în siguranță.

Pentru toate astea, într-o relație e nevoie de doi. Noi două. Ne cunoaștem de aproape două luni, Onix. Ești fetiță mare. În curând vei împlini șase luni. Te iubesc din tot sufletul, însă uneori reușești să mă scoți din minți. Relația noastră va fi perfectă abia în ziua în care vei înțelege că îți ofer toată dragostea mea, că îți voi da și ultima firimitură din mâncarea mea, că voi fi umbra ta.

 

 

Pentru asta e nevoie să înțelegi un singur lucru: locuim în Scoția, o țară primitoare, cu o vreme imposibilă. Nu trebuie să aștepti zile călduroase pentru a face pipi afară. Din 365, abia dacă avem parte de vreo 15 zile cu adevărat calde. În clipa în care vei accepta ideea și vei decide să faci pipi afară indiferent cum ar fi vremea, relația noatră va fi perfectă.

 

 

Te rog, Onix, te rog nu mă scoate din minți! Te rog fă pipi afară, pui de câine frumos, cuminte, iubitor și isteț. Te rog, fă pipi numai afară! Știu, Bruno a avut condiții optime. Gresie de colo până colo acasă, căldură afară, blană groasă, plus dorința de a marca teritoriul. Arată-i că tu ești cel puțin la fel de isteață și curajoasă ca el. Când te scot în curte sau pe stradă, fă pipi, draga mea. Fă pipi afară că altfel o iau razna!