Skip to main content

Întors de la vânătoare

Din ciclul “amintiri din copilărie” voi aduce astăzi la lumină un episod în care  am tras o spaimă sora cu moartea din cauza unei glume a tatălui meu.  Obişnuia să meargă la vânătoare prin păduri cu colegii, să împuşte fazani şi iepuri.

 

Se distrau ca între bărbaţi, stând câte două zile în pădure, mâncând ceea ce vânau, bând şi povestind.

Dar într-o noapte s-a întors plin de sânge şi emoţionat, a trezit-o pe mama, ne-a trezit şi pe noi, făcându-ne semne să nu vorbim sau să o facem în şoaptă. Când i-am văzut hainele pline de sânge, mâinile năclăite şi i-am simţit teama din glas, m-am îngrozit crezând că a fost rănit de vreun glonţ sau atacat de vreun animal.

Dar ne-a liniştit repede în privinţa asta, spunăndu-ne că el personal nu a păţit nimic, dar că ar putea să o încaseze rău dacă cineva află ce a făcut. Bine-nţeles că ne-a fugit gândul la vreun accident de vânătoare, la un glonţ rătăcit care a lovit vreun om, la acuzaţiile ce îi vor fi aduse din postura de criminal.

Apoi am văzut chiuveta plină de carne şi de sânge. Cu gândul că omorâse un om, nu am mai judecat şi am început să plâng nestăvilit, pentru că tata nu dădea nici o altă explicaţie.

Abia atunci s-a îndurat să dezlege misterul şi să ne spună că au reuşit să împuşte un cerb la vanatoare. L-au cărat la maşină, au mers la un coleg acasă şi l-au împărţit frăţeşte. Ceea ce vedeam în chiuvetă era partea noastră din animalul vânat. Dar trebuia să ne ţinem gura, pentru că nu era chiar o glumă să împuşti fără autorizaţie un cerb din pădurea statului.

Nu vreau să vă fac poftă spunându-vă ce gust bun avea. :-P

29 thoughts to “Întors de la vânătoare”

  1. Acu’ daca tot te-ai desconspirat in braconier (inca de junioara) eu vreau “trofeul”
    Altfel sun la DNA, FBI. BNR si la Google ! :D

  2. Asta e un fel de declaratie pe propria raspundere? Eu zic ca nu ar strica sa spui ca e doar un basm motivat de pofta de mancare! :0

  3. Trofeul ramane, deobicei, la cel care a tras focul … asta daca nu e abandonat si ingropat in padure. Carnea de cerb e una din cele mai bune la gust – e mai frageda decat o carne de vitelus si mult mai buna.

  4. Si eu ma gandeam tot cam la ce te gandeai tu cand ai inceput sa descrii, dar pentru ca a fost primul rand care m’a avertizat sa nu ma gandesc la nimic pentru ca a fost doar “o sperietura” am citit cu nerabdare pana la sfarsit ;))
    Ehehheee cred ca a avut un gust de toate gloantele :))

  5. si eu am mancat o data carne de vanat, dar nu pot sa zic ca mi-a placut in mod special. in schimb povestea a fost super, pacat ca ai trait sperietura pe propria piele :P

    1. Depinde si cum a fost gatita. Cand eram copil mancam des vanat, uneori gatit de mama, alteori gatit de nevestele celor cu care mergea tata la vanatoare. Unele se pricepeau, altele nu prea. ;)
      Ma bucur ca ti-a placut povestioara.

  6. Inca n-au aparut aparatorii naturii? Tare ma mir :)) Pentru ca si astia pandesc peste tot, ca si domnul “dam00000” ;)
    Cred ca-mi dau seama cum te-ai speriat. E de inteles. Probabil as fi avut aceleasi trairi.

      1. Stiu ca, din pacate, tatal tau nu mai este.
        Dar astia apar asa, ca sa se oripileze de orice ucidere de musca :))
        Cat despre dam…de-aia i-am si pus atatea zerouri de coada :)) Ma bucur ca ti-a placut.

        1. Trebuia sa mai specific o data, sa fiu sigura ca s-a inteles cand s-a intamplat. :))
          Nu era special pentru tine, am gandit comentariul ca o prelungire a articolului.
          Nimanui nu ii pasa de copiii sfasiati de caini, dar daca indraznesti sa dai un sut unui caine care te ataca risti sa ajungi la tribunal si in ziare.

Leave a Reply