Skip to main content

Intimitatea aristocratei

Vocile ascuţite şi tonul lor revoltat mi-au stricat somnul dulce, odihnitor, somnul meu de fiecare după-amiază. Nu este prima dată când se întâmplă ca protejatii mei să se ia la ceartă din nimicuri, făcându-mă să cred că şi-au pierdut timpul degeaba în preajma mea, că nu au învăţat nimic din bunele maniere, din felul meu elegant de a mă purta în orice împrejurare.

Cu pleoapele lăsate peste ochii somnoroşi, încerc să disting ceva în gălăgia făcută de cei ce îmi sunt aproape de mult timp, de cei pe care îi adăpostesc zi şi noapte. Aud vocea periei de păr de culoare crem, a agendei în care sunt notate fragmentele de gânduri sosite pe neaşteptate, a tocului de ochelari din piele verde, a micuţului penar în care se odihneşte stiloul primit cadou la o aniversare, dar şi voci tinere, obraznice, care aruncă acuze nefondate. Se distinge vocea tăioasă a gumei mentolate. A preluat puterea, deşi este atât de mică. Credeam că este maleabilă, că se va modela după bunul nostru plac.

Am îmbătrânit, deşi tenul nu mă trădează. Pielea nu s-a ridat, nu şi-a pierdut elasticitatea. Mulţi spun că datorez totul genelor moştenite de la bunica, regina incontestabilă a genţilor de piele fină. Cum de am fost atât de naivă să cred că în interiorul meu spaţios şi primitor, cu compartimente bine definite, dulciurile ar putea trăi în armonie alături de farduri, că stiloul ar putea fi vreodată prieten cu telefonul ultramodern de pe care sunt scrise comentariile trimise în online sau că analgezicele s-ar putea înţelege bine cu mândrul parfum? Stăpâna ar trebui să fie mai atentă atunci când le aşează.

Deschid ochii obosiţi şi îmi privesc pe rând protejaţii. Privirea mea le dă de înţeles că m-am supărat, că mă simt jignită şi deranjată de certurile lor mărunte, că ar trebui să se ruşineze şi să se oprească. Singură factura de electricitate rămâne tăcută; nu se scuză şi nu acuză, probabil ştiind că ea deja a adus tuturor supărări. Mă încrunt cum doar eu ştiu şi le spun să se potolească. Nu tolerez sub nici o formă astfel de revolte, de certuri sau înţepături. Aici nimeni nu este stăpân şi nimeni nu are voie să se poarte urât cu colegii. Ştiu, micuţa pudră greşeşte des şi îi murdăreşte pe ceilalţi, dar ei i se mai trece cu vederea.

Paşi apăsaţi se apropie de măsuţa pe care am fost aşezată. La început nu le acord mare importanţă. Îi cunosc. Îi ignor ca de obicei, la fel cum şi ei mă ignoră pe mine. Sunt ai băiatului stăpânei, un puşti crescut parcă peste noapte, înalt şi subţirel, ce nu mi-a acordat nicicând vreo privire, deşi sunt la fel de frumoasă ca pe vremea când el era bebeluş, deşi pielea mea este la fel de fermă şi de bine colorată. Am observat că băieţilor nu le pasă de felul în care arată genţile doamnelor, că nu îşi dau seama dacă sunt de calitate sau făcute din vinilin ieftin, că orice model ar avea geanta, pe ei îi lasă rece.

Doar doamnele pot aprecia cu adevărat frumuseţea mea şi a celor asemănătoare mie, doar doamnele îi pot arunca priviri invidioase stăpânei mele, atunci când ieşim împreună pe stradă. Vai, dar ce mi se întâmplă? Cineva îmi scotoceşte interiorul, îmi atinge cele mai intime părţi, mă pipăie cu mâini aspre, de o stranietate nemaiîntâlnită. Nu îmi displace, dar mă simt ciudat, de parcă aş fi fost dezbrăcată şi aşezată sub lupa microscopului. Este un bărbat, cred… Da, este fiul stăpânei! Cerule, ce căută acest intrus în interiorul meu, în intimitatea trupului meu?

Băiatul strigă nervos că nu găseşte nici o gumă, nici mentolată, nici de alt fel. Ah, deci din cauza gumei buclucaşe sunt eu violată acum! Stăpâna îi explică răbdătoare că trebuie să fie în compartimentul mic din faţă, lângă pachetul de ţigări. Simt cum toarta îmi este prinsă ca într-o menghină de mâna fermă a puştiului. Mă smulge de pe măsuţă şi mă duce în viteza spre biroul unde mama lui lucrează pe laptop. “Caută tu, că în aglomeraţia de aici eu nu găsesc nimic!”, îi spune pe un ton răstit.

Simt că mă ia cu ameţeală de ruşine, de nervi, de revoltă. Cum de stăpâna îi permite să mă atingă, să îmi violeze intimitatea? Este pentru prima dată când sunt jignită în acest fel. Sper să fie şi pentru ultima dată. Bărbaţii nu au ce căuta în genţile elegante ale femeilor, în genţi aristocrate, din piele fină, ce bucură doar ochiul contemplativ al femeii, ce le gâdilă orgoliul şi le adăpostesc micile secrete nevinovate.

 

Comments
  • Javra July 2, 2013 at 4:56 pm

    Perfect de acord cu tine.
    Bărbaţii n-au dreptul să deschidă geanta unei doamne.
    Sper să câştigi concursul. E frumos articolul tău!

  • Ana-Maria July 2, 2013 at 5:09 pm

    Ca si la articolul anterior , cred ca spumele din jurul gurii au speriat eventualii curiosi la geanta mea…desi sunt sigura ca , pe ascuns , maini curioase au cercetat sa vada ce se ascunde acolo , de sunt eu atat de stricta. Probabil ca urmatoarea data cand imi voi simti ca obiectul este violat , voi aseza ceva scarbos in interior , tocmai pentru a taia din start orice elan viitor. 😀

  • Andreea D. July 2, 2013 at 7:48 pm

    Nu, domnii nu au ce sa cotrobaie in geanta unei dame! Nu au ce gasi acolo…poate doar dezordine si multe “nimicuri” din punctul lor de vedere.
    Geanta e loc sfant, iar “pacatosii” n-au voie sa patrunda!

  • Vladimir July 2, 2013 at 8:39 pm

    Eu o data am bagat mana in geanta mamei mele fiindca imi ceruse sa-i aduc portofelul. Am scos-o plina de ciocolata. Topita. Am crezut ca mor. Am pornit cu un urlet spre baie si de atunci, cand mi se spune “ia portofelul de la mine din geanta” eu aduc posesoarei geanta cu totul. Sa-mi dea ea portofelul.

  • Tina July 2, 2013 at 9:14 pm

    Cine imi atinge geanta imi violeaza intimitatea. Cand imi rog sotul sa caute ceva, el o apuca cu doua degete si mi-o pune in fata “Cauta singura!”. Nu cauta in ea niciodata.
    Sper sa castigi. Te imbratisez!

  • adrian balan July 2, 2013 at 9:30 pm

    eu nici nu ma gandesc sa ma uit in geanta unei femei!!!! mie imi trebuie cel putin google maps si GPS ca sa nu ma pierd pe acolo. Poti spune ca geanta unei femei este un fel de brigeag elvetian, are detoate pentru orice. :))))

  • Zamfir July 3, 2013 at 4:13 am

    Baftă la concurs!

  • Cuvânta July 3, 2013 at 5:42 am

    Daca un barbat nu a rezistat tentatiei de a te atinge, inseamna ca esti foarte frumoasa 😀

  • Rodica July 3, 2013 at 8:26 am

    Din nimic ai reusit sa ticluiesti o istorie adevarata, o povestioara cu suflet propriu … felicitari si multa inspiratie in continuare!

  • Alina July 3, 2013 at 8:54 am

    Ai scris un articol extraordinar de frumos, este seducator de-a dreptul… feminin.
    Presimt ca vei fi printre premianti.
    Succes 🙂

  • Adriana July 3, 2013 at 9:00 am

    Succes,Vienela. Te susţin din suflet. Povestea e în stilul tău inconfundabil şi cred că vei reuşi. Baftă!

  • Radu July 3, 2013 at 10:04 am

    Mult succes ! Eram sigur ca nu o sa ratezi concursul ! 🙂

  • Mirela July 4, 2013 at 4:39 am

    Îmi place dialogul dintre obiectele din poșetă, e haios și plin de umor. Ai scris foarte frumos, e fermecător felul în care te identifici cu sufletul poșetei, îmi place mult. Eu îți doresc mult succes și … să câștige povestea cea mai bună, să ai parte de cel puțin unul din premii! Mult succes, dragă Vienela! 🙂

  • aA July 4, 2013 at 7:27 am

    singura care se descurca in poseta mea e fiica-mea. nici macar eu nu gasesc ce caut cand ma grabesc! trebuie sa scot tot incet si atunci golesc ambalaje mici, listute, banuti cazuti din portofel, moturi de par si te miri ce alte chestii micute de care am uitat demult.

  • Anca July 4, 2013 at 1:32 pm

    perfect adevarat, in geanta unei femei nu trebuie sa tragi cu ochiul…
    foarte frumoasa povestea, mult succes

  • elly weiss July 5, 2013 at 11:03 am

    Foarte frumos! 🙂
    Bafta multa! Sper sa castigi. 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.