Şedinţele lunare aveau un aer teatral, în care fiecare îşi juca propriul rol, acelaşi mereu. Primul în scena din uscătoria blocului apărea vecinul-profesor, cu nelipsitul său catalog în care nota absenţii. Nu am înţeles niciodată de ce se obosea, dacă statisticile arătau clar că întotdeauna erau aceleaşi persoane prezente la discuţii. Noi, copiii, aliniaţi lângă fereastra cu geamuri opacizate de praf, aşteptam nerăbdători şedinţa de primăvară şi sosirea vecinului-grădinar. Îşi făcea intrarea solemn, atât cât putea de solemn când în mâna stângă abia ţinea un mănunchi de greble şi cazmale, iar în dreapta o găleată din tablă plină de bulbi şi răsaduri. 

Scandalul începea odată cu apariţia vecinei-poliţist. Tanti asta ştia cine e acasă duminica şi nu vrea să deschidă uşa când este chemat la şedinţă, ştia că vecina de la trei preferă să prăjească gogoşi când sunt atât de multe lucruri de discutat, la fel cum ştia că “ăia de la patru” iar au plecat la munte, cu toate că s-au pus de luni afişe în scara blocului.

Ai mei erau printre absenţi întotdeauna. Nu suportau circul şedinţelor de scară şi nu îi interesa deloc să iasă cu gloata la plantat de floricele. Eu şi sora mea spălam ruşinea familiei fiind mereu parte activă, atât la discuţiile despre femeia de serviciu, geamuri sparte sau deranjarea liniştii între orele 12-16, cât şi la curăţat peticul de pământ aferent scării noastre, plantat bulbi de zambile, dat foc la uscături şi udat cei trei brazi din spatele blocului.

gradina cu flori in ploiesti primavara

Astăzi am trecut pe lângă o grădină ce mi-a amintit toate astea. Acelaşi petic de pământ pe care oamenii înghesuie toate seminţele urcate de Noe în corabie, aceiaşi pomi îmbrăcaţi în alb până la brâu, aceleaşi pietre încercuind familia regală a grădinii. Încercând să protejeze comorile galbene, verzi, roz sau mov, garduri vii ciuntite îşi plângeau de milă pe marginea grădinilor din oraş. Am plâns şi eu, imaginar, de hidoşenia lor, şi mi-am jurat că voi cere oamenilor să lase natura în pace, să îşi urmeze cursul firesc, căci intervenţia lor urâţeşte oraşul.

gard viu tuns ploiesti