Skip to main content

Incultă şi pierdută

Pe ea o cunoşteam de mult, ştiam că provine dintr-o familie de artişti plastici, că a fost crescută într-o casă unde frumosul era omniprezent. Ea însăşi artist plastic, recunoscută în ţară şi peste hotare, cu lucrări  expuse în multe dintre ţările Europei, mi-a fost mereu dragă, deşi uneori aveam impresia că este cam ciudăţică. Părerile ei erau de multe ori diferite de ale mele şi ale prietenilor mei, dar asta nu ne împiedica să stăm mult de vorbă, să dezbatem diverse teme, să râdem şi chiar să bârfim, ca nişte doamne ce suntem.

Întoarse din oraş, de la o pizza cu fructe de mare, despre care vă voi povesti altădată, găsim casa plină de artişti plastici, veniţi în vizită. Obişnuia să îi strângă în jurul ei în fiecare joi, la un ceai şi o prăjitură, cum doar cei din vechime mai făceau. De data aceasta dezbăteau un subiect foarte fierbinte pentru ei. Apăruse un film EXCELENT, pe care doreau să îl vadă împreună, să îl poată comenta. Era pentru prima dată când vedeam aşa ceva.

Vreo zece oameni serioşi, culţi, inteligenţi, aşezaţi pe scaune şi pe canapea, cu ochii lipiţi de ecranul unde nişte chinezi luptători pluteau prin aer, cu săbiile în mâini, cu priviri fioroase, cu hainele fluturând. La fiecare nouă fază opreau filmul pentru o analiză amănunţită. Nu l-au văzut pe tot. Urmăreau doar porţiuni din film, ghidaţi de cel care deja îl văzuse. Eu tăceam chitic şi încercam să rămân nebăgată în seamă, pentru că mă simţeam în plus, incultă şi pierdută, aşa cum mă simt şi astăzi, pentru că nu reuşesc să aflu răspunsul la ultima întrebare a Kadiei.

Toţi erau căzuţi în extaz. Nu îi interesa acţiunea filmului, nici distribuţia, nici jocul actorilor. Ei erau interesaţi de costumele atât de frumos lucrate, de culorile incredibile surprinse de camere, de plutirea ireală, ca într-un balet,  a personajelor războinice şi de finalul în care frunze roşii cădeau împrăştiate de vânt. Aşa cum se bucură copiii când văd o jucărie nouă şi colorată, aşa se bucurau ei văzând filmul care mie îmi amintea de Tom şi Jerry. :))

Comments
  • Cristina May 1, 2013 at 5:49 am

    Asta-mi aduce aminte de mama si matusa mea. Mergeam pe o strada de tara , cand am vazut 2 buturugi imense . Matusa si mama au comentat in acelasi timp.
    Matusa: Vai , ce frumos , uite ce linii , ce curbe interesante, cum ne surprinde natura!
    Mama: Cate lemne de foc ..

  • Teglas Adrian May 1, 2013 at 5:52 am

    Ciudat mod de a vedea un film, dar cred ca asa se vede un film printr-un ochi critic.

  • ex-silentio May 1, 2013 at 6:01 am

    Să oprești filmul să-l analizezi? Mai ales unul cu chinezi? Asta nu-i face mai culți sau mai inteligenți, ci doar … mai plictisitori 🙂

  • coco May 1, 2013 at 6:13 am

    plictisitor…as uita tot ce am vazut 🙂

  • cotos May 1, 2013 at 6:53 am

    Nu as putea sa vizionez un film astfel, insa atunci cand aterizezi intr-o lume a artistilor, e bine sa ai la tine google :))

  • Roxana May 1, 2013 at 7:03 am

    Dacă cineva vrea să facă acest lucru, să analizeze critic un film, poate s-o facă doar după ce l-a văzut pe tot, măcar o dată. Mie mi se pare că această “cultură” şi fel de a se manifesta este mai degrabă epatant.

    • Vladimir May 1, 2013 at 7:17 am

      Si se epatau intre ei? 😀 Din ce scrie Vienela ei nu faceau critica de film, cred ca, de altfel, putin le pasa de actiune, ci mai degraba de costume si decoruri. Erau artisti plastici.

  • dojo May 1, 2013 at 7:05 am

    Ceea ce demonstreaza ca trebuie sa stii sa VEZI lucrurile. Nu am dat pe pause filmele prea des (decat unele din locuri pe care le-am vizitat si doream sa-mi amintesc mai usor locatia), dar are sens ce fac indivizii in cauza. Sigur ca o vizionare cu ei te umple de draci, daca nu esti pe stilul lor 😀

  • Vladimir May 1, 2013 at 7:15 am

    Pai nu ii interesa subiectul, ci continutul. Nu ii interesa DE CE isi flutura ala kimono-ul prin film si nici cine e viteazul satului, ci CUM si-l flutura si CUM e satul. Era sursa de inspiratie si invatare. Si fotbalistii vizualizeaza meciuri. In acelasi stil. Filmul ala era mai degraba material didactic, nu de relaj. Si desigur, nu esti inculta daca nu rezonezi cu ei. Ei sunt doar alta cultura profesionala cu care tu nu esti obisnuita. Probabil si multe din gesturile tale sunt ciudate pentru ei. Fiecare breasla cu cutumele sale.

  • Alin May 1, 2013 at 8:32 am

    Si asta-i dovada de inteligenta ?! E doar o versiune si mai anosta a babelor de pe laita !

  • Rudolph Aspirant May 1, 2013 at 11:17 am

    Oricat de ciudate ar fi gusturile personale sau profesionale ale unei gazde care are invitati la ea in casa diversi musafiri ea are indatorirea sa ii faca pe toti musafirii sa se simta bine si nu trebuie sa arate atentie excesiva unei grupe de musafiri in detrimentul alteia. Deci era indatorirea gazdei tale sa te faca sa te simti bine, nu sa stai acolo intr-un colt intrebandu-te ce nota ai lua tu in caz ca iti punea vreunul din acei artisti plstici profesionsti vreo intrebare la care nu ai fi stiut sa raspunzi, mai ales ca aceea era o adunare de timp liber nu era o sedinta profesionala, si nu era nici concurs cu premii cum ar fi cel de pe blogul lui Kadia, ca atunci mai inteleg sa stai cu emotii, dar daca esti in vizita undeva si nu te simti bine, pai atunci trebuie sa pleci cat de curand pare a fi politicos sa pleci, de ce sa te simti obligata sa induri acolo o atmosfera neplacuta sau anosta, ba sa-ti mai faci si probleme dupa aia ca tu nu ai aceleasi preocupari si interese ca acea grupa specifica de musafiri. Iar daca gazda care zici ca totusi te cunoaste daca iesiti asa la plimbare din timpin timp habar nu are cine esti tu si iti pretinde sa discuti mereu numai ce o intereseaza pe ea si pe prietenii ei, pai zau ce fel de gazda mai e asta ?

  • javra May 1, 2013 at 11:27 am

    Te rog, Vienela. Filmele cu Tom şi Jerry au un farmec şi un realism pe care filmele chinezeşti nu-l pot egala. Nu mai spun că atunci când într-un film apar indivizi care zboară, eu sunt prisos şi plec. Dacă-i la televizor, mut canalul.

    • spanac May 1, 2013 at 1:04 pm

      nu toate filmele cu kineji ii arata p-aia zburand cu sfoara de brau…

  • nespusdemult May 1, 2013 at 4:48 pm

    Chinezii fac multe din plastic. Si filmele sunt la fel, nu par naturale.

  • IanculescuHimself May 2, 2013 at 11:17 am

    Eu eu obisnuiesc sa pun pauza, dezbat filmul si ideea, reiau filmul, pun iarasi pauza, dezbat din nou si tot asa.
    Eu consider asta savurare 🙂

  • Cuvânta May 2, 2013 at 1:31 pm

    Nu cred ca erai inculta, doar ca te simteai in plus. Artistii astia sunt foarte lingusitori intrucat si lor le place sa fie lingusiti. Probabil faceau chiar concurs cu tema cine observa cele mai multe detalii semnificative :)))

  • elly weiss May 10, 2013 at 6:22 pm

    Filmul acela, desi cu lupte…a fost o capodopera. Stiu ca ai mai vorbit despre el. Stiu ca aunci mi-am stors creierii sa-mi amintesc cum se chema dar n-am reusit. Acum da 🙂
    Pentru ca, desi nu l-am vazut, filmul stiu ca este considerat o capodopera a genului (filme cu arte matiale). A castigat mai multe premii OSCAR si se numeste “Crouching Tiger, Hidden Dragon” la noi tradus prin “Tigru si Dragon”… 🙂 Ma bucur ca mi-am amintit. Aveau dreptate sa cada intr-o admiratie profunda 🙂 Probabil…faceam ceva asemanator. 🙂
    Asta-seara este pe A1 “Meet Joe Black”… un alt fel de capodopera, caruia istoria cinematografiei ii va rezerva un loc binemeritat. Stiu sigur asta.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.