Terminasem de scris Regatul de Piatră. Înainte de a-l publica, am vrut să aflu părerea soțului meu. M-a ascultat cu atenție și apoi mi-a spus că îi place mult povestea. Încurajată, am apăsat butonul și am postat articolul scris în vreme ce gospodinele făceau ultimele pregătiri pentru revelion. L-am distribuit pe facebook, să fie văzut și de prietenii mei. Soțul, rămas lângă mine, mi-a spus să dau like. Nu pot! Cum să îmi dau singură like? Vrei să râdă toată lumea de mine? Ochii aproape că i s-au încrucișat de mirare. Nu putea pricepe cum de m-aș putea face de rușine dacă dau like postărilor mele. I-am povestit cât de răi sunt unii oameni și ce glume proaste fac pe seama celor care se autoapreciază pe facebook sau pe bloguri. “Dar ție îți place acest articol?” m-a întrebat el la modul cel mai serios. Sigur că îmi place, altfel nu l-aș fi publicat, a venit răspunsul meu rapid. Atunci dă like! 

Nu am dat, cu toate că simțeam cum privirea lui mă ardea. A tăcut o vreme, apoi a răbufnit: Dacă tu nu dai like, dacă tu nu te mândrești cu ceea ce scrii, cum te aștepți ca alții să îți dea like? De când faci tu ceea ce consideră alții că e bine pentru tine? Dai like sau nu? Nu, nu dau! Atunci gata, încolonarea! Mergi mai departe în urma isteților care vă manipulează!

like supereroi