Skip to main content

În vizită la “Bomboness”

Ieri am fost la Bo’ness, orășel pe care eu îl voi numi toată viața “Bomboness”. Din vitrina unui magazin mi-au făcut cu ochiul dropsuri de toate formele și culorile. Vânzătorea și clienta care s-a nimerit pe acolo au căscat ochii mari când am început să comandăm: și d-astea, și d-alea, și din celelalte… Nu mă puteam opri. Multe îmi aminteau de bomboanele copilăriei. Mihai, ca de obicei, mă încuraja să fac tot ce îmi trecea prin cap.

La un moment dat am întins mâna spre niște bomboane care arătau într-un mare fel. Vânzătoarea m-a întrebat dacă am mai mâncat așa ceva până acum. Nu. Pe cutie scria “sour” sau ceva de genu’. I-am spus că nu știu ce înseamnă respectivul cuvânt și m-a sfătuit să gust, căci nu știa cum să îmi explice. Abia m-am abținut să nu scuip din cauza gustului, a surprizei, a profanării. Erau tăvălite prin sare de lămâie. Femeile au zâmbit înțelegătoare, ba clienta a sugerat să gust și bomboanele mentolate înainte de a cumpăra. I-am spus că sunt ok cu mentolul. Încă nu am îndrăznit să le gust. Cine știe ce mă așteaptă…

Între timp mi-am făcut curaj și am testat bomboanele mentolate. Sunt un deliciu, o încântare pentru simțuri, pentru întreaga gură, pentru suflet! La început nu se simte nici urmă de mentol, ci doar o textură asemănătoare șerbetului bine întărit. După primul strat bomboana devine gumată și își răspândește tot mai intens mentolul care nu este sub nici o formă deranjant, ba chiar din contră. Trebuie totuși să vă spun că eu sunt devorator de chestii mentolate. Și de dulciuri, în general…