Îmi povestea una dintre nepoatele mele, proaspătă mămică, despre felul în care doarme fetița ei și asta mi-a amintit de mine și de băiatul meu, de toate grijile pe care mi le-am făcut pe vremea când copiii încă se mai înfășau în scutece. Să înfăș un copil mi-a fost ușor, dovadă că toți anii în care m-am jucat cu păpusi nu au fost în zadar. Se trezea noaptea să mănânce și atunci profitam de cele câteva clipe în care avea chef de joacă, pentru a-l schimba de scutecele ude. Totul a fost bine și frumos în acele prime luni de viață, iar Ionuț a fost cel mai cuminte copil din lume.

Abia când a venit vremea să renunțăm la înfășat mi-am dat seama că începea greul. Copilul, obișnuit să fie ținut strâns în acele cârpe, când a simțit că este liber s-a speriat și nu a reușit să mai doarmă ca de obicei. Fiecare mișcare făcută în somn îl îngrozea și îl făcea să deschidă ochii, parcă în căutarea siguranței dată de scutecul ce îl ținuse nemișcat până atunci. Cu foarte mare greutate s-a obișnuit cu ideea că are mânuțele libere și le poate mișca fără teamă că se întâmplă ceva rău. Același lucru a pățit și fetița nepoatei mele, deși a stat înfășată numai două săptămâni după naștere.

Care a fost soluția găsită de proaspata mămică? Nu a găsit soluția miraculoasă cercetând cine știe ce manuscris vechi. A stat de vorbă cu alte mămici care pățiseră același lucru și a aflat că există saci de dormit pentru bebelusi. Acești saci nu strâng copilul într-o menghină, cum făceau scutecele de altădată (vorbesc de parcă băiatul meu ar avea cel puțin 50 de ani :) ). Rostul lor este să țină copilul la căldură, pentru că păturica pică mai mereu de pe el, când începe să se zvârcolească în somn.

Avantajul este că în acești saci copilul se simte în siguranță, ca și cum ar fi înfășat sau ca și cum ar sta în brațele iubitoare și grijulii ale mamei. Nu se dezvelește și așa scapă de riscul de a răci peste noapte. Nepoata mea a cumpărat pentru bebelușa ei un sac de dormit roșu, pufos, care are mâneci detașabile, astfel că mămica le poate pune sau scoate în funcție de temperatura din cameră și de cum și-a obișnuit copilul. Știu că eu rar nimeream o păturică pe care Ionuț să o suporte în somn. De cum îl înveleam, începea să o tragă cu vârfurile degetelor de la picioare, până când nu mai simțea nici un acoperământ.

Voi cu ce situații v-ați confruntat când aveați copiii micuți?