Mai este valabila formula impreuna la bine si la rau? Niciodată mulţumiţi de ceea ce viaţa ne oferă, întotdeauna sperând la mai mult, câteodată privind invidioşi în curtea vecinului, uităm să ne bucurăm de ceea ce avem, gândindu-ne doar la bani, doar la foloase materiale.
Suntem ca mama cu şapte copii dintr-o poveste norvegiană, care plângea în ziua de Crăciun că nu are decât o bucăţică de carne să pună pe masă. Sfântul Olav, trecând întâmplător prin faţa casei şi auzind-o, a intrat, a întins mâna spre bucata de carne, rugându-l pe Dumnezeu să îi sature pe bieţii copii flămânzi. Dar atunci când mama a văzut pe masă un întreg porc tăiat, s-a pus iar pe jelit, pentru că nu avea destule castroane şi farfurii.
Se ceartă fraţii pentru averi, se ceartă soţii pentru banii aduşi în casă.
Cunosc familii care şi-au jurat să fie împreună la bine şi la rău, dar au uitat să îşi respecte jurămintele. Acum fiecare este cu banii lui, îi cheltuie fără să dea socoteală nimănui. Am văzut situaţii în care unul dintre ei avea bani, mânca şi fuma, iar celălalt se uita lung. Dar erau o familie normală, aveau copii împreună, dormeau în acelaşi pat, îşi povesteau întâmplările de peste zi şi se plimbau ţinându-se de mână.
Nu îşi mai aminteau perioada de început, când împărţiseră râzând o îngheţată sau un coltuc de pâine. Nu puteau accepta faptul că celălalt nu îşi găsea servici de o lună, că nu mai dispunea de bani şi că îi era foame sau dor de o ţigare. Îşi aruncau reproşuri, murdăreau amintirile, îşi ascundeau comorile.
Când totul revenea la normal, când celălalt îşi găsea de lucru, uitau din nou cât de mârşavi fuseseră şi îşi doreau împărţirea frăţească a banilor din casă, îşi doreau haine elegante cumpărate pe banii celuilalt. Îşi doreau tot mai multe, fără să le pese de suferinţele partenerului, de faptul că asemenea răni lasă urme adânci.
Mă uitam la ei şi nu îmi venea să cred, nu puteam şi nu pot înţelege. În casa mea nu a contat niciodată cine şi câţi bani a adus sau pentru ce i-a folosit. Sunt banii nostri şi îi folosim la comun, cu respect faţă de ceilalţi, indiferent că avem 1 leu sau 10 000 de lei. Ne mulţumim cu cât avem, ne întindem atât cât ne este plapuma, fără nemulţumiri, fără să ne facem reproşuri, fără să visăm cai verzi pe pereţi.
Nu de mult am imprumutat cu niste bani o prietena, care vroia sa ramburseze anticipat o suma la creditul ei ipotecar – dar sa nu stie sotul.
WTF?… Da’ n-ati semnat amandoi contractul ala?
Intortochiata este mintea femeii. Probabil urmarea sa puna mai tarziu niste bani deoparte sau deja ii folosise la ceva si ramasese fara bani de banca. :))
Se spune ca D-zeu a fost femeie! :)
Altfel nu ar fi putut face aceasta lume nebuna in care traim. :))
ce bine ca mai exista si oameni cu adevarat…normali ;) ps: ai o leapsa la mine :*
Multumesc de leapsa. Am rezolvat-o la tine, ca la mine deja am spus destule. :))
se spune ca invidia si lacomia sunt simturi genetice
La unii sunt foarte dezvoltate aceste “simturi”. :))
fiecare casnicie e unicat in felul ei. e greu de zis ce merge la fiecare si cum reusesc unii sa mearga impreuna desi aparent nu respecta regulile care ni se par noua firesti. pe de alta parte, din afara se vede mereu diferit, o multime de amanunte trec neobservate si poate unele atitudini condamnabile, au justificari asteptate de mult timp.
Daca generalizam, da, probabil multi au justificari. Cei despre care vorbesc eu, imi sunt destul de cunoscuti pentru a fi convinsa ca doar lacomia ii indeamna la asemenea gesturi.
eh, draga mea… e ușor să concepi o relație normală, dar e greu să te și ții de ea…
Si pana la urma normalitatea este pentru fiecare altceva. ;)
multi pornesc pe acelasi drum. Dar drumurile se mai despart. E alegerea proprie.
Din pacate, trebuie sa iti dau dreptate.
In cultura de unde vin eu femeia tine banii. Fara discutii. Ea hotareste si unde si pe ce se duc, pe motiv ca e mai competenta in privinta asta, stie mai bine ce e necesar in casa, care-s prioritatile si, in general, femeile sunt manageri innascuti. Ca sa nu zic ca (tot in cultura mea) tinandu-i ea e riscul mai mic sa se duca pe bautura sau sa se piarda cand domnul e beat. Regulile sunt simple si chiar functioneaza. Daca raman, isi ia ea sau sotul ceva (in ordinea asta). Tot ea da (cat isi permite si o lasa inima) bani saptamanal/zilnic/lunar sotului. Nimeni nu face nazuri fiindca e functional.
In plus, daca banii nu-s o problema, in general banii ei sunt ai ei sa faca ce-si doreste inimioara ei cu ei. Banii sotului sunt pentru cheltuielile casei, copii si distractie curenta. Ca sa nu fie frustrari, ea cumpara mereu cate un cadou pentru sot cand isi ia ei sandale sau rochite sau farduri sau ce va luati voi. De obicei vreo jucarica, parfum, tricou, chestii din astea. Bormasina e sacrosanta :P. Orice rusoaica stie ca atunci cand se emite dorinta asta trebuie prestat. E urgenta :D
Cat despre mine, cu riscul sa revolt feministele, asa consider si eu ca-i sanatos. Bineinteles ca vreau si am si eu un card la mine pentru urgente sau pentru luat 2-3 chestii lipsa de la supermarket, dar nu-mi amintesc sa-l fi folosit prea des (cu exceptia cazului cand merg sa cumpar cadouri sau eram trimis sa cumpar ceva). Femeia administreaza finantele si eu nici n-as vrea altfel. Daca eu se intampla sa vreau ceva, intreb daca se poate. Aaaa si inca o chestie, nu ne-am certat absolut niciodata pe motiv de bani. Niciodata in 15 ani de zile. De altele da, dar de bani niciodata. Mi se pare extrem de pueril si semn de probleme mentale. Banii sunt un mijloc nu un scop.
Totusi problemele financiare sunt pe locul 2 in cazul conflictelor maritale repetate sau chiar sever ireversibile, dupa o boala grava a unui copil pe locul 1. Cred ca problema se pune cu mai mare acuitate in cazul familiilor care traiesc cam la limita adica chiar se simte imediat daca se pierde unul din venituri.
Sigur, ai dreptate! Dar si cand n-aveam bani (caci a fost o perioada) tot nu ne-am certat din cauza asta. Noi ne-am certat mereu pentru faptul ca ma imbatam si aveam idei periculoase, sau considerate de ea periculoase. Banii chiar n-au contat. Si au fost perioade cand aveam extrem de putini (desi e adevarat ca stiam amandoi ca e doar temporar si ca oricum vom avea sigur bani in timp).
Asa este si la noi. Ne mai certam din diverse motive copilaresti, dar niciodata din cauza banilor. Nici macar o data nu s-a intamplat.
Poate rusoaicele sunt mai calculate, sunt convinsa ca si Kadia stie cum sa gestioneze banii, dar sunt atat de multe alte femei care ar fi in stare sa isi lase familia nemancata pentru un parfum. Cum sa le lasi alora toti banii pa mana? Nu ar functiona. ;)
Sincer, nu prea cred ca exista in realitate femei care isi lasa sotii sau mai ales copiii, (dupa ce ii au) nemancati doar pt un parfum ! Cred ca poate fiind mama de baiat iti e teama sa nu cumva sa se asocieze el din greseala cu o fata mai superficiala si mai putin harnica fata de el. Dar sincer cred ca in realitate sansele pt asa ceva sunt chiar realist mici, pt ca nici baietii din ziua de azi, nici chiar cei mai romantici din fire, nu prea mai sunt statistic interesati sa se asocieze pe termen lung cu mai nimeni, pur si simplu lumea nu mai este interesata de casatorie, (nici fete nici baieti), cum era acum vreo 30 de ani, poate ca asta nu este vizibil inca in Romania asa de mult ca in alte parti, dar va fi vizibil si in Romania in viitorii 10-15 ani destul de proeminent dupa parerea mea.
Ba eu chiar am cunoscut si despre una dintre ele vorbesc aici. Poate nu isi lasa copii nemancati, dar sigur nu le pasa daca ii mai ramane si sotului ceva. Importante sunt lucrurile pe care vrea sa le cumpere pentru ea.
Draga vienela, banul schimba omul ;))
Asa se spune. Eu am avut perioade in viata cand am avut multi bani si nu paream(cel putin in gandul meu) prea schimbata. Poate mai darnica putin. :))
Ma bucur pentru voi!
Ai dreptate, sunt multe “familii” in care se intampla ce ai remarcat tu(sau poate mai rau). De multe ori ma intreb de ce mai convietuiesc impreuna?
Asta ma intrebam si eu. Ce fel de viata de cuplu este aia?
La noi in casa eu lansez proiectele financiare, dar le bag spre aprobare la General :)
Asta inseamna ca aveti o familie normala, din punctul meu de vedere. Nu face nici unul de capul lui.
E absolut corect sa se intample asa , sa cheltuim cumpatat. Si noi cunoastem valoarea banilor in familia noastra si luam hotarari impreuna. E mai bine asa .. stiu insa destui care cheltuie chiar mai mult decat castiga si au tot felul de carduri de imprumut si de rate si tot felul de nebunii..
Eu nu i-am inteles niciodata pe cei care fac imprumuturi, desi sunt constienti ca nu isi permit sa le ramburseze si se afunda tot mai rau.
Si voiam sa mai zic…norvegianca avea dreptate. Sfantul Olav era nepriceput si n-a facut treaba pana la capat. Ceea ce arata din nou competenta masculina fata de treburile casnice si cat de putin inteleg si popii din asta, daca dau asa exemplu prost ca sa ilustreze ca oamenii sunt greu de multumit. :)) Dar faptul ca popimea e proasta, nu cred ca mai surprinde pe nimeni.
Sfantul Olav nu prea gatea, din cate mi-am dat seama. :))
Nu stiu daca preotii sunt chiar prosti. Nu vezi ce masa imensa de oameni manipuleaza?
Si eu rea cu banii cu toate ca nu fac galagie mare,eu sunt economa sa stiti,asa m-am invatat singura,surioara mea cheltuie tot ce prinde manuta ei:))
Dar..sincer sa am mancare si tigari si sa nu impart cu sotul meu,ar fi teribil!Doamne,la cainele meu crede-ma ca i-am cumparat toate minunile posibile,dar sa fac galagie de ce bani ar cheltui viitorul meu sot.Pai atunci unde mai e iubirea?Bravo Vienela,o sotie buna..e cea care tace atunci cand nu sunt multi bani.Matusa-mea a plecat de la unchiul meu pentru ca nu e multimilionar;)sau ca nu are un venit ca tatal meu!Trist,dar azi..greu mai gasesti femei sa nu se uite dupa bani ,ah da..si mai nou si barbatii se uita dupa femei bogate:))
Da, Aniela. Nu doar catelului tau ii arunci un os, ci si unuia de pe strada, daca il vezi flamand. Cum naiba le rabda inima sa se aseze la masa stiind ca sotul lor nu are un covrig in burta si ca se uita cu jind la ele?
Asta am invatat din capitalism: sa fim competitivi.Din pacate in sens rau, caci da, e si un sens rau
Competitivitate in familie. :)) Concurs intre soti: care apuca sa manance mai multe farfurii de ciorba din oala. :))
Nu poti sti niciodata ce e-n casa omului…e o vorba. Daca vad lucruri ciudate in anumite familii…imi inchipui ca trebuie sa existe o explicatie. Si nu toata lumea isi aminteste ce a spus cand s-a casatorit. Ori isi aminteste doar unul, celalat sigur nu. De fapt nici n-ar trebui sa existe acele vorbe, acel “la bine si la rau”. Ar trebui sa existe respect. Daca nu mai e…nu mai e, nu cred ca se mai poate face ceva in sensul asta. Ori unii il respecta doar pe zeul Ban.
La voi e ceva normal si e foarte bine asa. Sa va fie bine in continuare! :)
De acord. De afara alftel se vad lucrurile. Dar cand intri intr-o casa de cand a fost construita si vezi aceleasi mizerii, nu mai ai dubii.
Multumim. Iti doresc sa iti gasesti si tu linistea si fericirea pe care le meriti din plin.
La noi nu conteaza cine aduce mai putin si cine mai mult. Muncim pentru amandoi si stam cu parintii lui. Atunci cand merg la cumparaturi, iau de toate pentru toti ( chit ca suntem 6 guri in casa) , nu stau sa ma gandesc care munceste, care nu.. si care a adus mai multe bunataturi data trecuta. NU fac diferente si nu imi place treaba asta. Atata timp cat ne respectam si ne iubim, Doamne ajuta! Din afara multe lucruri par ciudate, dar la urma urmei numai cei implicati stiu ce se intampla acolo..Adevarul este undeva la mijloc intotdeauna.
Asa era si la noi in familie. Parintii mei mereu lasau banii intr-un loc unde stiam toti de el. Sunt parinti care ascund banii de mana copiilor( probabil ca furau, nu stiu ce sa zic :))) ), dar ai mei niciodata nu s-au temut. Niciodata nu aveau bani separat. Pentru asta exista o familie, imparti cu ei tot ce ai. Atunci cand incepi o viata” noua” sa zic asa, despartit oarecum de familia ta, consider ca incepi sa nu mai faci parte in intregime din acea familie. Esti pe cont propriu, nu te mai intereseaza daca are sau nu celalalt. E inceputul sfarsitului, cum s-ar zice:)
Banul e ochiul dracului…si schimba pe aproape oricine…ma bucur sa aud ca la tine nu sunt probleme de genul:)