Împodobește fiecare ce (brad) are
E doar un soi de glumă, țin să specific încă de la început. Pur și simplu nu vreau să cumpăr brad pentru sărbătorile de iarnă. În fiecare an de când locuiesc în Scoția mi-am făcut brad din ce am avut și am fost tare mulțumită. Așa voi proceda și în 2020, ca să păstrez tradiția. Am dat deja startul, după cum veți putea observa mai jos. Împodobește fiecare ce (brad) are, nu-i așa?
Există în casă și un mic brad artificial, însă nu cu el vreau să mă laud, deși are o formă drăguță și a venit cu instalația gata montată. A costat aproape cât unul mare, natural. Nici asta nu e important. Mă uit la pozele din anii trecuți și mă apucă nostalgia. Fiecare brad are povestea sa, fiecare îmi amintește de un moment anume din viața mea.
Prima mea iarnă în Scoția. Atunci am reușit să îmi rup o coastă. Făceam navetă grea pentru a merge la serviciu. Eram amețită de oboseală și de dureri. Nu mai puteam plimba câinele. Dar m-am simțit destul de puternică pentru a arunca, peste lampadarul de lângă birou, o căciulă haioasă și o instalație de brad.
În al doilea an am vrut să cumpăr un brad natural uriaș. M-am îndrăgostit de el în magazin, dar mi-am dat repede seama că nu l-am fi putut băga în casă. Când spun uriaș, spun un brad ale cărui crengi formau un diametru cu mult peste doi metri. Crengi mai groase decât brațele mele, care nu puteau fi îndoite. Locuim la etaj, iar treptele până sus sunt tare înguste. Am luat cel mai frumos brad dintre cei “micuți” și l-am înzorzonat de parcă pleca la bal, cu tot ce am avut prin casă. Am petrecut seri minunate alături de el. A stat cu noi până prin aprilie.
Anul trecut mi-am făcut un brad de Crăciun din cărți. A fost cel mai reușit dintre brazii pe care i-am avut sau văzut vreodată. Nici măcar nu am folosit toate cărțile pe care le aveam în casă. Între timp, numărul cărților pe care le dețin în Scoția s-a dublat. Cine știe, dacă voi avea destul timp, poate mai fac unul și anul acesta, cu toate că există o vorbă care spune “copia nu are valoare”. Dar cărțile au.
Pentru 2020 încă nu m-am decis ce voi pregăti. Am început prin a aduna câteva crenguțe găsite pe drum. Sunt total înamorată de felul în care crește mușchiul pe ele. Am agățat niște globulețe (și îmi dau seama că puteam pune beteală roșie subțire printre ele). Parcă nu e destul. Vreau ceva “altfel”, dar deocamdată nu mi-a venit ideea salvatoare. Mai am timp. Dacă nu, rămâne cum am stabilit: Împodobește fiecare ce (brad) are.
Ah, ce idee buna cu ouale de Pasti.
Te imbratisez, Diana!
Sunt minunati brazii tai – si nu doar prin amintirile “aninate” in ei.
Imi place crenguta! Intr-un an am gasit o creanga de brad argintiu, rupta de vant; am luat-o acasa, am spalat-o, am impodobit-o (desi aveam deja un bradut impodobit). Acele i-au cazut, dar am pastrat creanga (e ca un copacel chel), si de Pasti am agatat in ea oua mici, de ciocolata!
Sa ai zile fericite iti doresc, cu drag!
Sunt convinsa ca va fi frumos! Sa te bucuri de el si de sarbatorile care vin!
Foarte faini brazii tai, imi plac toti. Urmeaza sa vad ce bradut artificial cumpar, am avut unul multi ani, nici eu nu mai stiu cati, dar acum imi trebuie altul nou. Oricum va fi mic. :)
Multumesc tare mult! La fel iti doresc, orice brad ai alege! <3
Multumesc mult! :) <3