Abia intrasem în clasa a noua, deci eram bobocel de liceu. Acel prim an m-a schimbat mult. Am cunoscut fete îndrăzneţe, care ştiau mi se părea că ştiu să se îmbrace bine, care arătau întotdeauna de parcă se pregăteau să urce pe vreo scenă. Până şi în orele de educaţie fizică mă făceau să mă simt prost, cu treningul meu de bumbac şi tenişi chinezeşti, care se găureau în talpă după prima săptămână, aducând-o pe mama la exasperare.

Le admiram treningurile de supraelastic mulate pe corp şi adidaşii colorati aduşi de peste mări şi ţări. Iritată de văicăreala mea permanentă, mă sună mama într-o zi şi mă cheamă la ea la serviciu. Găsise un magazin în apropiere şi eu trebuia să decid dacă vreau să îmi cumpere “pandidaşii” abia scoşi la vânzare. Pentru cei care nu ştiu, pandidaşii sunt, în ochii băiatului meu, adidaşii care arată mai mult a pantofi. Cei găsiţi de mama în magazin erau negri, cu ceva porţiuni roşii, lucioase. Fără să stau vreo clipă pe gânduri, am spus că sunt cele mai frumoase încălţări din lume. Erau primii mei adidaşi!

După revoluţie, lucrurile s-au schimbat mult la noi şi piaţa a fost invadată de articole sportive, de adidaşi şi treninguri pentru toate gusturile şi toate buzunarele. Era tot mai greu să cumperi, pentru că existau şi există atât de multe modele, atât de multe culori şi combinatii de culori… La care să te opreşti, cum să te decizi? Am înţeles repede că soluţia este să profiţi de reduceri. Le pândesc precum o leoaică pândeşte antilopa şi tot ca o leoaică mă reped să cumpăr, atunci când găsesc reduceri adidasi pe la magazine sau pe vreun site specializat.

Am o prietenă care, mai în glumă, mai în serios, atunci când se decide să îşi cumpere ceva, întâi mă întreabă dacă îi pot vinde vreun pont, dacă ştiu de vreo reducere pe undeva, aşa că, dacă vă interesează vreun produs şi nu aveţi timp să comparaţi preţurile, trebuie doar să mă întrebaţi.