Perioadele agitate sunt întrerupte brusc, fără preaviz, de către cele de acalmie, de lene maximă. Niciodată nu știu seara, când mă bag la somn, dacă dimineața mă voi trezi odihnită, plină de energie și de idei sau dacă voi sta întreaga zi moleșită, așteptând în zadar o fărâmă de gând, o înțepătură care să mă scoată din amorțeală. Așa stând lucrurile, cum mi-aș putea face planuri pe termen lung?

Poate dacă mi-aș propune din timp să fac un anumit lucru, creierul ar avea timp să rumege ideea, să o accepte și chiar să lupte pentru împlinirea ei. Prin blogosferă, toată lumea face liste cu rezoluții pentru nou sositul 2014. Impulsionată de Claudia, am făcut o timidă încercare de a așterne pe blog câteva dorințe și planuri, mai mult de curiozitate, pentru a vedea cum pot fi ele procesate de către mofturosul meu creieraș, asta după ce am zâmbit larg la vorbele ei: probabil suntem deja femei împlinite, de nu mai avem dorințe. :)

Așa cum îi spuneam Anei, revelionul lui 2014 vreau să îl petrec pe o pârtie oarecare din țară, să beau vin fiert și să mă tăvălesc prin zăpadă. M-a amuzat încurajarea Irinei, care spune că și ea citește ziarele începând de la ultima pagină (iar eu mi-am amintit că citeam în copilărie ultimele pagini din cărți, pentru a fi sigură că au happy end), deci nu vă mirați că am început cu decembrie. Dacă tot nu am reușit să mai prind Spiritul Crăciunului, măcar să fac ceva memorabil data viitoare. Săriți cu idei pentru ziua de Crăciun! :)

Orice s-ar întâmpla, anul acesta trebuie să salut marea, chiar și numai pentru o clipă, fie că voi avea sau nu bani. Să nu vă supărați dacă veți întâlni pe aici prea multe advertoriale (sper să apară ceva oferte, să pot aduna bani măcar pentru o zi excelentă la Costinești). Aș vrea să petrec mai mult timp la munte, să îmi ofer câteva urcușuri în vara ce vine. Adriana, că vrei sau nu, trebuie să mă iei de mână și să mă duci prin pădurile de lângă tine, să ne îmbătăm de aer curat și de povești.

Poate că nu ar fi rău să vorbesc și despre dorințele ascunse, dorințe pe care nu am curaj să le exprim cu glas tare din cauză că par irealizabile din lipsa de finanțe. Îmi doresc din toată inima să văd Norvegia. M-am îndrăgostit de această țară după ce am citit despre ea la Kadia și Vladen, după ce am văzut poze și am aflat amănunte despre viața de acolo. Îmi doresc să ajung la un concert Fabrizio Moro, să cânt alături de ceilalți până răgușesc. Îmi doresc să schimb mobila din casă. Aș vrea ceva simplu, modern, deschis la culoare, ceva comod şi ușor de întreținut.

Un obiectiv pe care trebuie neapărat să îl ating anul acesta ar fi să mă îngraș puțin. După ce că eram slăbănoagă, oboseala și stresul din superblog m-au făcut să mai dau jos câteva kilograme. Este adevărat, m-am străduit de sărbători să trăiesc monoton, deci primul pas a fost făcut: somn, salată de boeuf, filme, salată de boeuf, cărți, salată de boeuf, somn, salată de boeuf

Stăteam într-o seară cu ochii în tavan și mă gândeam că au fost situații în care aș fi putut fi mai acidă, în care aș fi putut spune oamenilor mai direct ce mă doare și mă întrebam dacă nu cumva mi-ar fi fost mai bine dacă aș fi îndrăznit… Mi-ar plăcea să fiu mai dură în exprimare uneori, atunci când discuţia o cere… Apoi am găsit și la Nina aceeași idee,  ba chiar am aflat că are și gândul care o face să renunțe: să nu-mi complic viața!

Oare viața mea se va complica dacă voi lupta să bifez tot ce am scris aici? :)