Îmbătrânim așa cum trăim, spunea ieri Melentina. I-am dat imediat dreptate, mai ales că de-a lungul vremii am avut de multe ori ocazia să văd că părul alb și ridurile nu schimbă caracterul omului. Dacă v-ați întrebat vreodată “cum voi fi la bătrânețe?”, acum știți răspunsul. Iar dacă vă doriți să fiți un bătrân frumos, demn de respect, începeți încă de pe acum să trăiți așa cum se cuvine. :p

S-a oprit Bruno lângă un gard, pentru un pișu. Aproape de noi, un nene brunet, cu mustăcioară, pe la 56-58 de ani, înghesuia niște plase pe o bicicletă. L-am întrebat dacă are pâine uscată în sac și mi-a confirmat. L-am rugat să aștepte puțin, că avem și noi niște pâine uscată prin casă, dacă o vrea. Sigur că o vrea. Ne-a mulțumit cu lacrimi în ochi.
Ne-a povestit că merge până la Gura Vitioarei, aproape de Vălenii de Munte, pe bicicletă. 26 de kilometri, îmi spune google. Și nu are vârsta pe care am estimat-o eu și Mihai, ci 86 de ani. Am vrut să îi oferim măcar apă rece, dar ne-a arătat un bidonel de un litru și ne-a spus că va cere pe la porți apă când îi va fi sete.
La 86 de ani străbate pe bicicletă, prin soare, o mulțime de kilometri, în vreme ce tinerii țării abia mai reușesc să se târască până în sălile de examene…

Vina nu este numai a lor. Noi toți am contribuit la această stare de lucruri. Continuăm să ne plângem de “tinerii din ziua de azi”, să râdem de greșelile lor, dar nu mișcăm un deget pentru a-i ajuta, pentru a schimba în bine ceva. Îmbătrânim așa cum trăim: nepăsători, fuduli, orbi din cauza bârnei care ne intră în ochi în vreme ce studiem paiul din ochii altora. Tot mai bătrâni la suflet, tot mai puțin umani…

closca cu puii