Am avut senzația că pășesc pe un pământ sfânt. Marea se zbătea, tremura, vuia. Probabil îmi trimitea salutul ei de bun venit. Am îngenunchiat în nisip, cântând.
“Mă-ntorc la tine, iar și iar, mare albastra
Cum se întoarce valul tău veșnic la mal.
Mă-ntorc la tine, iar și iar, mare de soare
Și-as vrea să-ți fiu doar eu, mereu, unicul val.”
Am surprins mii de imagini cu marea – vara mea pe litoral, deși scurtă, m-a copleșit, mi-a dat fiori, mi-a alungat orice gând urât. Noi și marea, atât. O imagine ce mi-a rămas întipărită în minte. Plaje pustii, pescăruși plângând a dor, valuri ce se rotunjeau în vecinătatea țărmului, nori care îi ascundeau soarelui frumusețea din ape. Marea – puternică, de neîmblânzit, mi-a sărutat tandru glezna și mi-a ascuns în plete mirosul ei inconfundabil. Mi-a spus povești și m-a făcut să trăiesc zile de poveste. Vacanță!
Tot nu îmi vine să cred că albastru poate avea atât de multe nuanțe, că marea poate arăta în atât de multe feluri…
Imagini cu marea – vara mea pe litoral:
Important e că ţi-ai încărcat bateriile!
Desigur! Mai greu e cand ma uit la poze, ca imi amintesc imediat de zilele fara griji. :)))
Multumesc din suflet ca m-ai dus si pe mine la mare putin.
Superb, mirific, fara cuvinte
Placerea a fost de partea mea! Te imbratisez!
Ce frumoooos! Mi-ai alinat un pic dorul!
Sa va fie de bine excursia!
Un weekend minunat!
Multumim mult! O zi superba sa ai!