Herghelia de la Mangalia

Șoseaua scăldată în lumini și umbre ne poartă tot mai departe. Gâze vesele ne însoțesc bătând aripile. Obosiți, ne așezăm la margine de drum și atunci vedem căruța. Sătenii, binevoitori, se oferă să ne ducă până la poarta înaltă a hergheliei de la Mangalia. Gestul ne impresionează, așa că plătim cu generozitate înainte de a ne lua rămas bun de la oamenii simpli, dar atât de săritori. Aleile sunt pustii în iunie, înaintea începerii sezonului estival, însă în grajduri e forfotă mare. Îngrijitorii robotesc de zor pentru ca hrana să fie împărțită în mod egal, apa să fie foarte proaspătă, caii bine țesălați și pregătiți pentru plimbarea de dimineață.

Herghelia de la Mangalia, cea mai mare din sud-estul Europei, este un loc magic, unde armăsari pepinieri, iepe mamă, tineret în creștere, armăsari de montă publică, sport și agrement își au spațiile lor bine definite, în grajduri spațioase și curate. Dincolo de aparenta liniște a momentului simt freamătul cailor pur-sânge arab care își așteaptă rândul.

Vor fi scoși la malul mării, pe plaja dintre Saturn și Venus, și vor putea galopa liberi, așa cum doar strămoșii lor mai galopau cândva, ne spune un tânăr îngrijitor, zâmbind mândru. Îl invidiez pentru onoarea de a lucra la una dintre bijuteriile României și îmi promit că voi merge într-o zi să admir caii gonind prin nisipul fierbinte spre… iluzoria libertate.

 

 

 

 

Ajunși la grajdul iepelor mamă, o înfiorare fără nume, ca un basm modern, ne cuprinde în mrejele sale. Îngrijitoarea este veselă, vorbește cu animalele, le răsfață și le ceartă, le cântă și le spune povești. De la ea aflăm că în fiecare an o literă a alfabetului este regină și devine inițială a numelui pentru oricare cal născut într-una dintre acele 365 de zile. Femeia este harnică și pricepută. Cunoaște fiecare iapă: le știe numele și le tratează în funcție de temperamentul fiecăreia. La un moment dat, o auzim strigând:

-Primește, 69, primește!

Se adresează pe un ton sever tocmai iepei care îmi place mai mult, un exemplar superb, cu ochi vioi, atitudine mândră și caracter puternic. Animalul e îndărătnic, dar sub vraja pe care vocea îngrijitoarei o aruncă în grajd, iapa se potolește și îi permite femeii să se apropie, să lase în iesle brațul de fân mirosind a vară și a libertate. Mi-e tot mai dragă îngrijitoarea aceasta curajoasă, la fel cum dragi îmi sunt mânjii ce fac cerc în jurul mormanului de hrană. Au doar patru luni de viață, dar sunt deja înalți, vioi și docili precum toți caii din rasa pur sânge arab atât de bine ameliorată și păstrată în herghelia de la Mangalia.

 

 

 

 

Ne vorbește despre turiștii responsabili, dar și despre cei care se comportă rău. Ne este rușine pentru unii dintre semenii noștri, needucați în spiritul ecoturismului. Promitem să revenim pentru a ne bucura de turism ecvestru, de spectacolele și concursurile sportive ecvestre ce au periodic loc la herghelia din Mangalia.

 

 

 

 

Acest articol participă la concursul 7 de-acasă organizat de LumeaMare în colaborare cu Descoperă Delta Dunării.