Sunt foarte supărată pe cei care au inventat televizoarele, calculatoarele şi internetul. Cândva, bărbaţilor le plăcea să meşterească, să repare chestiile care se mai stricau prin casă. Unii, precum Ruşanu sau Spanac, încă mai încearcă, deşi se văd nevoiţi să transpire  din greu. :))
Băieţii mei au renunţat definitiv, refuză cu îndârjire să mai repare prin casă de când şi-au dat seama că nu este de nasul lor. Nu vor nici măcar să încerce, să văd eu că au avut bunăvoinţă, dar nu s-au descurcat. :P

Îşi petrec timpul liber mutându-se de pe canapea pe fotoliu, de la televizor la calculator, iar mie nu îmi rămâne decât să chem şi să plătesc oameni care să îmi izoleze prin baie cu silicon, să îmi repare întrerupătorul din dormitor, iar mâine, poimâine, chiar să îmi ducă gunoiul.

O nenorocire nu vine niciodată singură, spune Spanac. Aşa este, pot confirma, jur.

Cedase bateria de la baie, nu mai puteam folosi decât apa rece. Nu ştiu exact ce avea, dar se bloca de câte ori încercam să folosesc apa caldă. Băieţii mei au decis să o repare. Au dus în baie toate instrumentele necesare (cafea, ţigări, suc, patent, cheie franceză), au dat drumul la muzică la maxim şi s-au apucat de treabă. Care treabă nu a durat decât timp de o ţigare, după care au ieşit victorioşi, spunând că trebuie cumpărată altă baterie. Ok, cumpărăm.

Pleacă Mihai la magazinul din colţul străzii, Ionuţ se mai documentează pe net în acest timp (despre fetele de pe facebook, bine-nţeles), iar eu îmi văd liniştită de bucătăreală. La întoarcere, reuşeşte Mihai să rupă cheia în uşă, grăbit fiind să monteze noua baterie, până nu fuge hărnicia venită pe neaşteptate.

Se mobilizează amândoi, îşi mută instrumentele la uşa de la intrare (de data asta aveau şi o şurubelniţă), îşi dau seama repede că nu se poate face nimic şi pleacă să cumpere altă yală. O demontează pe cea veche, o montează pe cea nouă şi … surpriză. Nu se potrivea (entru că nu era bine montată, spun eu).

Transpiraţi de atâta efort, se mută iar în baie, cu instrumente cu tot, să monteze bateria, să avem măcar apă caldă pentru duş. Altă surpriză. Bateria era fisurată. Abia cumparată şi avea o fisură. Mă enervez, îl trimit înapoi să o schimbe, îi spun să nu se mai uite la bani, să cumpere o baterie de duş serioasă. Nervos şi el, se ceartă cu vânzătorul, cu patronul şi se întoarce mândru, cu a doua baterie. Care a funcţionat bine fix o săptămână, dupa care s-a fisurat.

Încă mai aştept să li se reîntoarcă pofta de muncă, să schimbe yala şi bateria. Sau să pună un lacăt pe uşă şi nişte câlţi în spărtura care se măreste câte puţin în fiecare zi.