Happy Weekend

 

Nici nu ştiu cum a trecut timpul. Parcă mai ieri pregăteam prima ediţie a jocului Happy weekend. Cerul era la fel de senin ca şi astăzi, soarele abia  răsărise de după casa cu două etaje care mi-l ascunde la prima oră a dimineţii. Din primăvară şi până acum, nu am ratat nici o ediţie a jocului.

Nu ştiu dacă v-am mai spus cât de mult îmi plac cerceii. Îmi place să îi admir, îmi place să îi port, iar săptămâna asta mi-am dat seama că mi-ar plăcea chiar să îmi fac câteva perechi cu mânuţele mele. Vreau să aflu mai multe despre fimo, material disponibil în multe culori,  ce poate fi modelat până capătă forma dorită. Dacă aveţi mai multe informaţii despre cum se fac cerceii din fimo, nu ezitaţi să îmi spuneţi şi mie.

 

 

 

 

 

 

 

Tot legat de cercei: aţi purta/v-ar plăcea ca soţia să poarte acest model de cercei?

 

Pentru că sunt la modă obiectele handmade, pentru că îmi plac lucruşoarele deosebite, pentru că toamna este scurtă şi frigul se înstăpâneşte repede peste ţara noastră, vreau să îmi pregătesc şi ceşcuta de cafea, să nu simtă temperaturile scăzute ce vor veni. Îi voi tricota o hăinuţă simplă şi comodă, ca în imaginea de mai jos:

 

Şi acum, că am terminat cu planurile mele, să vedem diploma de bacalaureat cocalaureat a lui Giani Copiuţă şi să îl felicităm cum se cuvine, pentru toate meritele domniei sale. Încă nu am aflat ce are de gând să facă în continuare, dar paparazzi sunt pe urmele lui.

 

Am aflat şi motivul pentru care avem drumuri pline de gropi şi denivelări, ce ne distrug maşinile cumpărate cu mari sacrificii. Din fragedă pruncie, unii sunt învăţaţi să ascundă gunoiul sub preş, obicei de care nu scapă nici la maturitate. Pe aleile parcurilor au fost văzuţi măturători care ascundeau frunzele uscate.

 

 

Am avut o surpriză de proporţii joi seara, când băiatul meu mi-a arătat o fotografie pe care o făcuse în autobuz şi m-a întrebat dacă îmi place. I-am spus că este drăguţă. Dar nu înţelegeam în ce autobuz era, pentru că în Ploieşti nu avem autobuze cu canapele rosii, iar el nu are un asemenea tricou. A început să râdă, spunând să mă uit după cercel şi mai ales după aluniţă pe care o are din naştere pe gât. NU SE VEDEAU! NU ERAU! Băiatul din poză nu era copilul meu, dar semăna foarte bine cu el.

În prima poză este Ionuţ, în a doua este băiatul care seamănă cu el. Poza a fost găsită pe net de nişte colegi de clasă ai lui Ionuţ. Ce părere aveţi?

 

 

 

Să aveţi un weekend minunat, norocul să vă însoţească (va avea grijă frunza de trifoi)!

Cu acest aticol particip la jocul Happy weekend, iniţiat de Elly.