Haiku de toamnă

Simțul răspunderii mi-a trimis, pe sub pleoapele obosite, un vis atât de real, încât m-am trezit înainte ca lumina zilei să îmi bată în fereastră. Am prea multe treburi de rezolvat. Trebuie să mă concentrez pe ele, să fac tot ce îmi stă în putere pentru a le duce la bun sfârșit astăzi, mi-a spus conștiința. Orice îndeletnicire serioasă începe cu o pauză generoasă, a șoptit partea leneșă din mine. Am sorbit o gură de cafea și, în loc să mă apuc de treabă, am lăsat cuvintele să se amestece într-un…

Haiku de toamnă

Cioburi de toamnă

Vibrează peste pământ

În dureri mute.

Ma distrez recitind ceea ce scriam candva pe blog. Acest haiku de toamna, de exemplu. Ma chinuia rau talentul, nu-i asa? Dar nu voi sterge nimic din ceea ce am scris candva, caci in cuvintele asternute pe blog se ascund trairile mele, emotiile mele, visurile mele. Aici e o mare parte din mine, caci am adunat mii de articole in cei zece ani de cand am deschis vienela.ro (completarea aceasta am facut-o in data de 30 noiembrie 2022).

Ma uit la poza cu care am ilustrat articolul si imi amintesc cat de suparata eram ca nu aveam un aparat de fotografiat decent, care sa ma ajute sa postez pe blog poze la fel de frumoase pe cat erau cele pe care le vedeam pe alte bloguri. Asa e omul facut, sa isi doreasca ceea ce nu are, uitand ca in el se ascund alte comori, la care multi tanjesc.

Pana la urma am reusit sa imi amintesc ca am deschis blogul ca sa astern cuvinte impletite in fel si chip, nu ca sa ma laud cu locurile prin care am colindat sau cu cine mai stie ce alt tip de fotografii. Mie cuvintele imi sunt balsam, nu pozele. Sper sa imi amintesc mereu treaba asta si sa ma intorc cu drag la ele, sa le pretuiesc si sa le asez acolo unde merita.