Îl încearcă un sentiment covârşitor de bucurie. Nici o îndoială nu îi tulbură sufletul. Este alegerea potrivită. O înlănţuire de evenimente l-a adus aproape, tot mai aproape de clipa întâlnirii. Îşi aminteşte fără să vrea ziua accidentului. Atunci i s-au năruit sperantele. A ştiut că nu va mai putea schia niciodată, că nici măcar în joacă picioarele lui nu vor mai simţi greutatea clăparilor. Genunchiul drept îi trimite, când şi când, săgeţi de atenţionare şi-o fiară crudă muşcă meniscul fărâmat. Priveşte cu dor şi cu un dram de invidie spre sportivii ce alunecă lin pe pârtiile înzăpezite. Anul acesta poartă nişte căciuli grozav de interesante…

Da, îşi va comanda căciula de culoare grena. Aşa se va simţi puţin mai aproape de lumea albă ce i-a înlănţuit sufletul. Zâmbeşte ca un copil în timp ce apasă butonul. Confirmarea primită pe mail îi ridică la fileu un semn de întrebare. Soţia îl încurajează, susţinând că mulţi oameni se simt confuzi când li se cere să denumească sau să ordoneze anumite culori. Roşu, grena… pentru ei e totuna. Dacă în poză se vede grena, atunci aşa e. Dar nu a fost. Pe site era grena, în mailul ce confirma comanda scria roşu, iar curierul a adus o căciulă roz, din rozul cel mai roz.

Zilele trec, mai mult sau mai puţin grăbite. Căciula stă agăţată în cuier, mărturie moale şi roz a faptului că întrebările trebuiesc rostite, nu îndesate în lada cu vechituri. Într-o seară se decide. Îşi pune căciula pe cap şi pleacă la magazin. Fetele glumesc cu el, băieţii râd pe sub mustăţi, babele îşi fac cruci. El se întoarce acasă vesel, dar şi înciudat pe cei care au greşit culoarea căciulii. Soţia, pusă şi ea pe glume, îi cumpără a doua zi, dintr-un second hand, un fes portocaliu pe care să îl poarte în zilele de luni, dacă se va plictisi de cel roz. :D

 fes portocaliu