Ştiţi că în România şcolarizarea este gratuită? Ştiti. Cei care au copii ştiu şi ce înseamnă această gratuitate. Începând din clasa întâi contribuim la fondul clasei, la fondul şcolii, punem bani pentru gardieni, catalog, copertă de catalog, faţă de masă, jaluzele, cretă, burete etc. Apoi cumpărăm caiete, culegeri, caiete speciale, creioane, pixuri, acuarele, echipament pentru educaţie fizică, lipici, hârtie creponată etc.

Mai creşte copilul, încep să apară şi alte cerinţe, pe lângă cele deja enumerate: trusă geometrică, hărţi, atlas geografic, atlas istoric, mape, dosare etc.

Intră copilul la liceu. Dacă este încăpăţânat şi nu vrea să aleagă un liceu aproape de casă, plăteşti abonamentul pe troleibuz. O iei de la capăt cu rechizite, bani pentru fondul clasei, al şcolii, gardieni, catalog etc. A vrut la un liceu cu multe fete, dar şi asta costă.

Profilul îi cere să facă practică mai mult de două luni pe an, ceea ce aduce alte cheltuieli. O dată la două săptămâni, o zi de practică în altă zonă a oraşului. Echipament de muncă: halat, pantaloni, adidaşi albi. Analize, să poată intra în laborator. La început de an şcolar, ca şi în prima lună din vacanţa de vară, practică la o firmă din afara oraşului. Alte analize, transport cu microbuzul, echipament.

Ultimii doi ani de liceu aduc alte cheltuieli suplimentare: manualele şcolare. Vrei să ia bacul, cumperi culegeri (eu am avut puţin noroc în această privinţă), plăteşti şi meditatori, pentru că din varii motive, copiii ajung la finalul liceului fără să ştie mare lucru.

Deşi şcolarizarea este gratuită, părinţii plătesc an de an diverse fonduri. Unde se duc aceşti bani? Eu nu ştiu. În primul an de şcoală, copilul meu a scris cu mănuşi în mâini toată iarna. Acum, în ultimul an, în clasă sunt nişte bănci cum eu nu am prins la şcoală (probabil de când era mama elevă). O amărâtă de scândură înclinată, foarte îngustă, pusă pe nişte picioare inegale.

De ce ne mai mirăm că atât de mulţi copii abandonează şcoala? De ce ne mirăm că nu pot lua bacul? Cam ce venituri trebuie să aibă o familie pentru a ţine doi, trei copii în şcoală (să nu uităm că în primul rând copilul trebuie să mănânce, să fie îmbrăcat, să aibă condiţii şi acasă)?