12 ore de mers cu acceleratul din Ploieşti la Satu-Mare. Cu câtă bucurie şi emoţie aşteptam noaptea călătoriei, cât de mult îmi plăcea să cunosc oameni noi, să le aflu poveştile. Îmi plăcea să ies pe coridorul trenului, să privesc în noapte şi să fumez lângă geamul deschis.

Dar cea mai mare încântare mi-o oferea personalul care mă ducea pe Valea Prahovei în sunetul chitarelor. Pentru că în fiecare vară şi în fiecare tren găseam bucureşteni puşi pe distracţie, dornici să înveselească pasagerii şi să se facă remarcaţi. Erau în general studenţi, băieţi isteţi şi fete fără inhibiţii, care făceau ca cele două ore să zboare pe nesimţite.

Legat de trenuri, am primit de la Daniel o leapşă cu câteva întrebări:

1. Când ai mers ultima dată cu trenul? Mergi frecvent?

Ultima dată am mers vara trecută la Buşteni, pentru că prietenii noştri nu au vrut să luăm microbuzul, aşa că eram în minoritate.

2. Cum ţi se pare mersul cu trenul?

Parcă nu mai are farmecul de  altădată, deşi condiţiile par a fi mai bune. Plus ca biletele costa foarte multi bani.

3. Când ai apela la tren în defavoarea maşinii?

Când nu aş avea deplină încredere în şofer sau când maşina nu mi-ar putea oferi un minim de confort.

4.  Ai mers vreodată cu naşu’?

Mai bine mă întrebai de câte ori mi-am cumpărat bilet, era mai simplu. Doar când am mers la drum lung, gen Satu-Mare sau Iaşi, pentru că naşii sunt mai pretentioşi şi când am folosit rapidul sau acceleratul.

5. Ştii noile denumiri ale trenurilor?

Ştiu că există un tren numit “Săgeata albastră”. În rest, pentru mine au rămas aceleaşi denumiri: personal, rapid, accelerat, Inter-City şi mărfar. :-P

Mai era Mitropa, trenul străin din care ni se aruncau gume de mestecat şi bomboane când eram copil. :))

RAPID, să îmi răspundă PERSONAL la aceste întrebări, dacă se poate într-un ritm chiar ACCELERAT, următorii: Vladimir,  Addicted, Raluca, C. L. M. , Kadia, Adelina, Florin,  Redsky, Axlandra.