La masă era sora lui, la fel de tânără, dar grasă şi nu prea frumoasă, care le-a aruncat o privire… plină de venin, corectată imediat printr-un zâmbet puţin cam strâmb. I-a poftit cu o voce mieroasă să se aşeze şi a plecat să pregătească o cafea. Deşi nu avea nici un motiv evident, simţea că fratele ei este nefericit, că este mereu frământat de gânduri amare şi că fata, cu zâmbetul ei plin de candoare, îl tratează cu o camaraderie cu care el nu avea ce face.

Dar ăsta nu era singurul motiv pentru care îi venea greu să o privească în ochi şi să o considere prietena ei. Fără să vrea, când se uita la fată simţea un ghimpe în inimă, invidia creştea şi căpăta proporţii tot mai mari.

Cea care tocmai îi intrase în curte acorda tuturor aceeaşi privire caldă. Sânii feciorelnici i se zăreau prin rochiţa mulată pe bust, picioarele puternice se conturau prin faldurile materialului, părul despletit i se lipea de pielea transpirată, făcând-o să semene cu o sirenă ieşită din mare.

Vedea dorinţa arzătoare din ochii fratelui său şi înţelegea că pe ea nimeni, niciodată, nu o privise cu acea intensitate, îşi dădea seama că nu va putea insufla nimănui o asemenea atracţie erotică.

În acest timp, la masă, bărbatul profita de apropiere, îi mângâia fetei vârfurile degetelor, privindu-i gesturile calme cu care îşi dădea părul pe spate, buzele întredeschise şi gâtul subţire pe care ar fi vrut să depună mii de sărutări.

Ştia că acel moment nu este departe, că trebuie doar să mai rabde puţin şi o va avea, va fi toată a lui, va face cu ea tot  ceea ce visase de atâtea şi atâtea ori.

 Continuarea:

Sfarsitul povestii de iubire