Skip to main content

Ghicitul în cafea, nescrisă poveste de dragoste

-Vei pleca într-o călătorie peste trei puncte. Văd aici un drum șerpuit. Să ai la tine, bine ascuns, un fir de busuioc, altfel nu îl vei întâlni pe bărbatul cu nas ascuțit și ochi verzi. Și să porți furou de mătase crem, că așa mi se arată în ceașca de cafea.

Lucica tresare perceptibil când își amintește de ultima pățanie. Tot furou purta pe sub hainele bune când animalul ăla a încercat să o batjocorească. Norocul ei că a fost mai iute și a pus mâna pe cheie înainte ca mârlanul să încuie ușa de la intrare. S-a întâmplat tocmai în ziua când nu a reușit să facă rost de cafea naturală, să îi ghicească tanti Jeni. Ăștia nu dau pe cartelă decât zahăr și ulei, așa că-i nevoită de multe ori să bea spălătura aia de zaț numită amestec sau nechezol. Normal că și ghicitul, în loc să fie imparțial, dă rateuri și arată numai porțiuni adevărate din viitor, probabil partea de zaț din cafeaua naturală. 

Oricum, de anxietate e greu să scape, dacă-i mereu tot singură, tot a nimănui. Își ia cu regularitate bulina. Merge și la biserică duminica. Atunci aprinde lumânări, se roagă, lasă o monedă în cutia milei și se întoarce acasă cu sufletul mai ușor, parcă mirosind a tămâie. Degeaba, dacă viața ei pare un vid, o bulă goală în care nimeni nu intră decât pentru o oră, o noapte, o aventură. De-ar pune pe hârtie toate încercările prin care a trecut pentru a fugi de singurătate și toate câte le-a văzut tanti Jeni în cafea, ar ieși o scriere de premiul Nobel, o poveste lacrimogenă care să sfâșie inimile tuturor.

Își șterge și ea o lacrimă. Zâmbește, încrezătoare în prezicerea femeii ce poate să ghicească viitorul privind zațul împrăștiat în ceașcă. Poate de data asta va fi cu noroc și va putea trăi cea mai frumoasă poveste de dragoste, o poveste învăluită în aburi de cafea naturală.

*

Pare ficțiune? Chiar este, cu toate că asemenea povești puteau fi auzite foarte des în urmă cu 30 de ani. Uimitor este că, ajunși în 2016, unii oameni încă mai cred în vrăjitoare, în ghicitoare și în zaț de cafea naturală. Am văzut cu ochii mei de curând.

*

Nescrisa poveste de dragoste a apărut datorită celor 12 cuvinte (matase, tamaie, moneda, impartial, vid, cartela, cheie, bulina, anxietate, perceptibil, altfel, scriere) alese de Eddie. Nu uitați să intrați pe blogul său pentru a vedea cum au folosit colegii mei această duzină.

 

Comments
  • Matilda October 17, 2016 at 2:58 pm

    În al doilea război mondial, tata era în Rusia, pe front. Şi a primit o scrisoare la mamaia (cum îi spuneam eu mamei lui): “Mi-a ghicit madam Mărgineanu în cafea. Să ştii că de Sf. Dumitru vii acasă.”
    “A luat-o razna bătrâna, săraca”, s-a gândit tata.
    Şi totuşi, regimentul lui a fost rechemat în ţară, deşi nimeni nu se aştepta la aşa ceva. Tata ar fi ajuns în oraşul lui în ajunul zilei de Sf. Dumitru, dar regimentul s-a oprit în Vaslui (cred, nu mai ştiu exact localitatea) pentru o zi, din cauza unui ordin venit pe neaşteptate. Aşa că acasă a sosit exact în ziua prorocită.
    Şi n-a fost doar o coincidenţă stranie, madam Mărgineanu a mai făcut şi alte preziceri care s-au adeverit. (Povestea o ştiu de la tata, care nu era nici credincios, nici superstiţios, nici credul.)
    Aşa numitul “paranormal” există – chiar şi în 2016 (probabil că i se va găsi cândva şi explicaţia ştiinţifică). Dar există şi foaaarte mulţi escroci care profită de naivitatea/prostia altora.

    • Vienela October 17, 2016 at 9:16 pm

      Sa dai clic pe ‘ghicitul” si “poveste lacrimogena”. Avem si noi, in familie, povesti paranormale. 🙂 La fel cum am si o amintire ce ma face sa zambesc cand aud de paranormal… 🙂

      • Matilda October 18, 2016 at 3:53 am

        O să dau. De obicei dau clic pe linkuri, dar azi n-am făcut-o din lipsă de timp.

  • Adriana October 17, 2016 at 3:23 pm

    Da, Mademoiselle a mea ghicea in cafea și le stia, nu le nimerea, lucruri care ma tulburau și nu prea. Am admirat-o mereu, era educata, fina, stilata și cu o putere de predicție despre care parcă as vrea sa nu stiu nimic. Articolul tau e tare fain. Cu ocazia asta, incerc sa ma loghez fara linkul catre blog ci pe cel vechi, sa vedem, trimite inapoi raspunsul, cum se intampla inainte!?

    • Vienela October 17, 2016 at 9:24 pm

      In urma cu vreo 3-4 ani eram in bucatarie cu Mihai, la o cafea. Din senin, mi-a trecut prin cap ca ne-ar fi tare greu daca ar ramane fara serviciu. Un gand aiurea, fara legatura cu nimic din realitatea acelei clipe. Ei bine, seara a venit acasa si mi-a spus ca s-a certat cu sefa si si-a dat demisia. Daca nici asta nu e paranormal… :))) Cat de greu am dus-o apoi, stii deja.

  • Suzana October 17, 2016 at 7:28 pm

    In scoala am avut o colega care credea foarte tare in modul cum bunica ei “citea in cafea”. Si asta de cand i-a salvat viata tatalui ei. Urma sa plece in delegatie cu masina impreuna cu niste colegi. I-a spus ca se va intampla ceva rau si a trebuit sa se prefaca bolnava ca sa-l retina. Ceilalti colegi au avut un accident cu masina si au murit toti. El a scapat. Fiecare cu norocul lui…

    Fain cum ai tesut cuvintele! Seara frumoasa iti urez cu drag!

    • Vienela October 17, 2016 at 9:29 pm

      Mama avea in tinerete un prieten procuror. Mai in gluma, mai in serios, s-au jucat de-a ghicitul la miezul noptii. Stia el “sa citeasca” intr-o verigheta bagata in paharul cu apa. I-a spus mamei mele ca vede o cascheta care apare in scurt timp si care ii va sta alaturi aproape 20 de ani. A “vazut” apoi cum a disparut cascheta si a aparut o sapca (sau palarie, nu mai retin exact). La cateva luni dupa acea seara, mama l-a cunoscut pe tata, care era ofiter in cadrul armatei. Au trait impreuna aproape 20 de ani, pana cand el a murit. Mama s-a recasatorit dupa 10 ani cu un domn care isi da sapca jos din cap numai la masa, in biserica si cand doarme. 🙂

  • Cristina Dragomir October 17, 2016 at 10:30 pm

    n-am crezut niciodata in chestii precum ghicit in carti sau in cafea. Unde mai pui ca nici nu beau cafea deci oricum nu mi-ar putea ghici nimeni in ea :)))

    • Vienela October 17, 2016 at 10:39 pm

      :)))) Nici eu nu cred, chiar daca unele lucruri raman fara explicatii.
      Cafea beau, dar zatul ramane in cafetiera, asa ca nu am sanse sa imi vad viitorul. :)))

  • Felinarul de sub geam | Vieneland October 20, 2016 at 8:26 am

    […] mea, întotdeauna atât de matinală. Felinarul de sub geam sparge în bucăți întunericul. Cafeaua bolborosește pe aragaz. Îmbrac în grabă hainele întinse de cu seară pe un scaun. Mă spăl […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.