Amplasat pe bulevardul castanilor din Ploieşti, foişorul a devenit în scurt timp oaza unde se adunau grupuri de tineri dornici să stea în aer liber, să socializeze, să şteargă praful făcând breakdance şi să asculte altceva decât manele.  S-a împrietenit şi Ionuţ cu mulţi dintre cei care veneau la foişor. Devenise regulă: de cum ieşea de la şcoală se oprea acolo, bea un suc şi stătea de vorbă cu noii prieteni. Printre ei, doi tineri, soţ şi soţie, nu mult mai mari de vârstă decât băiatul meu. Se grăbiseră să devină părinţi, deşi nu erau capabili să aibă grijă nici de ei.

Stăteau cu chirie in Ploiesti, pentru că nu primeau sprijin de la familiile lor, care considerau că au fost făcute de ruşine. El muncea pe unde apuca, ea îşi petrecea timpul la calculator. Mi-a fost milă de ei, de copilaşul lor abia născut. M-am implicat neinvitată, am adunat de la colege haine de bebeluş, cărucior, l-am trimis pe Ionuţ cu lavabil să le zugrăvească prin casă, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a le uşura traiul. Faptul era deja consumat. Nu înţelegeam şi nu voi înţelege vreodată de ce familiile îi lasă să se chinuie, de ce nu le întind o mână de ajutor, până când învaţă să fie responsabili şi să îşi ia rolul în serios.

Acum am văzut pe facebook acest anunţ: “Un băiețel de aproape un an are nevoie de ajutorul nostru. Este nevoie de scutece și hăinuțe pentru această vârstă, cât și mâncare specială pentru bebe. Vă rog să distribuiți dacă sunteți din zona Arad, să mă contactați în privat dacă puteți ajuta. Este destul de urgent, mama lui se pare că are alte preocupări decât acelea pe care le oferă statutul de mamă.” Este postat de Daniel Florin M şi din câte văd deja a găsit oameni dispuşi să ajute.

Pe unii, un copil abia născut îi ia prin surprindere şi îi sperie. Cei mai mulţi îşi revin şi învaţă să îşi crească puii. Pentru ei, dar mai ales pentru copiii care sunt neputincioşi, gesturile mici pe care le putem face sunt foarte importante.

Îi spuneam Ninei, într-un comentariu: “Am văzut zilele trecute un reportaj (din păcate nu l-am prins de la început) cu nişte părinţi care îşi rup din timpul liber pentru a petrece câteva ore cu copiii dintr-un spital sau centru pentru orfani, nu ştiu sigur. Îi hrănesc, îi plimbă, vorbesc cu ei, le sunt părinţi pentru câteva ore. Aşa ceva mi-aş dori să fac.”

Ştie cineva dacă pot găsi în Ploieşti un asemenea loc?