Generatoare de curent

Undeva langa orasul meu, intr-un mijloc de padure, descoperisem o “oaza” ce atragea atat familii cu copii dornici de distractie la prima ora a diminetii, cat si grupuri de rockeri ce isi turau motoarele in noapte, spargand linistea si invaluind copacii intr-un fum gros. Treceam des pe acolo, in primul rand pentru ca la ghereta de langa poarta spre rai aveau o salata de varza cum nu am mai mancat nicaieri. De undeva, din spatele gheretei, auzeam mereu un zgomot ciudat, un soi de motor ce huruia permanent, acoperind ciripitul pasarelelor (oare mai era vreuna prin acel mijloc de padure sau cazusera toate secerate de mirosul micilor incinsi pe gratar?).

Pana la urma am intrebat un baiat ce parea sa fie de-al casei. De la el am aflat ca foloseau generatoare curent pentru a pastra in stare de functionare toboganele gonflabile ce atrageau copiii si pentru a lumina padurea in noptile trezite de rock-ul metalic. :D Curiozitatea m-a indemnat sa merg in spatele gheretei, sa vad cum arata un generator de curent. De la distanta parea sa semene cu un scaun de pescar, chestie care i-a distrat grozav pe baietii care mi-au auzit mirarea. De aproape ma speria putin, pentru ca era zgomotos, puternic, impresionant.

Intr-o zi din primavara urmatoare, abia intoarsa de la serviciu, am gasit pe masa din bucatarie factura de curent electric. Baietii mei ma priveau incremeniti. Ma inspaimanta linistea casei. Am desfacut hartia si, pentru o fractiune de secunda, cred ca inima nu a mai batut. Factura de la electrica mi se parea astronomica. Era imposibil, absolut imposibil ca noi sa consumam curent de 510 lei intr-o luna. Am lasat factura usor pe masa si am iesit din casa, fara scop sau tinta. Stateam in fata blocului, blocata, nestiind ce este cu mine, neintelegand ce se intampla.

Abia cand sotul meu a ajuns langa mine si si-a pus mainile pe umerii mei m-am relaxat putin si am reinceput sa gandesc, sa realizez ca sunt afara si plang de nervi in vazul lumii. “Ne cumparam un generator de curent!”, i-am spus, pe jumatate decisa, pe jumatate isterica. “De unde sa cumparam un generator care sa ne scape de dependenta fata de hotii astia?”, il tot intrebam, in timp ce el imi spunea calm ca vom elucida misterul, ca lucrurile nu vor ramane asa, ca problema se va rezolva intr-un fel sau altul.

Intr-adevar, problema s-a rezolvat intr-un final, dupa multe discutii si certuri cu functionarii din birourile electrica. Am ramas cu gustul amar. Daca am fi tacut din gura, am fi fost buni de plata, nu? Si mi-a mai ramas ideea ca intr-o zi, candva, voi putea renunta la dependenta de firmele ce detin puterea si imi voi putea oferi propriul curent electric, propria sursa de incalzire, fara sa mai astept sa vina totul pe conducte si fara sa verific facturile leu cu leu.