Oare sunt pregătită pentru un nou început? Nu, cu siguranţă nu! Dimineaţa de luni m-a găsit mai obosită decât ieri, când ar fi trebuit (aş fi vrut) să scriu despre parfumul de  gospodină, mai obosită decât sâmbătă, când m-am întors din plimbarea plină de surprize, mai obosită decât în oricare altă zi din ultimele luni. Invidioasă pe Mihai, care a reuşit să se descurce de două zile de concediu şi doarme pe săturate, mă simt tentată să închid uşa spre online măcar pentru încă o zi şi să mă ascund în pat, să închid ochii şi să mă mut în lumea viselor.

Conştiinţa nu mă lasă. Se trezeşte odată cu mine, este la datorie şi îmi aminteşte că am făcut aseară nişte promisiuni pe care trebuie să le onorez. Apoi mă face să mă uit în jur, sperând că voi vedea praful aşternut pe mobilă. Îmi aminteşte că făcusem şi niste planuri de gospodină de modă veche, care îşi pregăteşte din timpul verii hrana pentru iarnă. Îi pasă conştiinţei de corpul meu epuizat? Îi pasă ei de sufletul meu şi de dorinţele mele, neîmplinite încă? Nu, nu îi pasă! Îmi cere să îmi fac datoria, să îmi onorez promisiunile.

Poate că sufletul meu nu este reprezentat atât de frumos precum era cel pe care l-am văzut aseară şi asta trezeşte în conştiinţa mea supărări şi nervi. Nu reuşeşte să înţeleagă lucruri simple. Asemenea suflete strălucitoare, empatice şi uimitor de blânde pot fi găsite doar în cărţi şi filme, nu în realitatea pe care o trăim. Atâta romantism, atâta empatie şi o iubire dincolo de limitele umane nu poate exista decât într-un film romantic SF, nu foarte lăudat de către cei care au citit întâi cartea.

Nu mă număr printre ei, aşa că m-am declarat mulţumită de film, de ideea de la care porneşte acţiunea. Acum îmi doresc să citesc şi cartea Gazda, scrisă de Stephenie Meyer. Filmul (The host) a fost drăguţ, l-am urmărit cu plăcere şi am încercat să îmi imaginez ce aş fi făcut eu dacă eram în locul Melaniei, dacă trupul mi-ar fi fost ocupat de un suflet extraterestru. Aş fi cedat şi l-aş fi lăsat să preia controlul? Aş fi luptat pentru mine, pentru persoanele iubite şi pentru omenire? L-aş fi înţeles oare? Aş fi fost capabilă să îi văd frumuseţea şi să îl salvez de la moarte?