A crezut, vreme de mulţi ani, că este homosexual şi s-a purtat ca atare, iubindu-se cu Francois prin Parisul care îl propulsase, îl făcuse cunoscut lumii, îl făcuse să îşi uite originea sau poate doar să se lepede de ea. Numele neaoş românesc devenise în Franţa Basile Carlasse; era un nume respectat pe scenele de teatru, aşa că întoarcerea lui Vasile în ţară, în anii de după revoluţie, a stârnit emoţii în Teatrul Naţional din Bucureşti, unde se pregătea să pună în scenă un spectacol şi l-a scos la iveală pe Gelu, prietenul său din copilărie şi fost securist, lucrând în prezent la SRI.
Tot la teatrul din Bucureşti o cunoaşte Vasile/Basile pe cea de care îl leagă atât de multe coincidenţe, Vica/Vasi, alături de care nu mai înţelege dacă este sau nu homosexual. Fiecare dintre cele trei personaje este bine portretizat în romanul Garsoniera din pădurea de macarale, scris de Dan Chişu (încă mă mai întreb în ce context am auzit pentru prima dată numele acestui om) şi fiecare personaj îşi are propriile nelămuriri, propriile căutări şi întrebări despre viaţă.
Deşi nu este prea mare, această carte aduce, pagină cu pagină, tot mai multă acţiune, tot mai mult suspans, dar mai ales tot mai multe întrebări. Am avut la un moment dat senzaţia că citesc o piesă de teatru, în care personajele chiar jucau într-un spectacol, folosindu-se de recuzita adusă în garsoniera din pădurea de macarale. Spre sfârsit, naratorul ne face să vedem că Gelu dă forma personajului din spectacolul “Colonia penitenciară”, spectacol pentru care venise la Bucureşti Vasile/Basile.
“Indicaţiile de regie se limpezeau în mintea lui Basile tot mai mult, cu fiecare cuvânt schimbat între ei. Mă întreb dacă nu asta a fost până la urmă scopul lui Basile. Să-şi rezolve problema cu spectacolul…”.
Nu vă lăsaţi influentaţi de slaba mea recenzie. Cartea Garsoniera din pădurea de macarale, scrisă de Dan Chişu, are forţă, are suspans, are poveşti care arată cum şi-au schimbat eroii percepţia asupra vieţii, are un soi de magnetism care te face să nu o laşi din mână.
Articolul participă la campania Citeşte şi câştigă cărţi pe viaţă, iniţiată de Editura ALLFA, parte a grupului editorial ALL. Cartea poate fi cumpărată de aici.
Am citit cartea, mi-a placut, in ciuda catorva randuri citit nu stiu pe unde, cum ca n-ar fi mai nimic de capul ei (al cartii). Am citit si cealalta carte scrisa de Dan Chisu – “Singur sub dus”. Si mi-a placut :).
Eu am legati intotdeauna numele lui Dan Chisu de festivalul “Dakino” :).
bafta! eu ma chinui cu Zarathustra momentan… :)
Nu mă omor după Dan Chişu, dar …hai că m-ai făcut curioasă!
Stiam eu c-o sa-ti placa ;)
Ma tenteaza sa o citesc si, contrar a ceea ce ai afirmat, recenzia ta nu e deloc ‘slaba’ :)
Recenzia ta starneste curiozitate si e mare lucru. Nu-ti da mura in gura niste detalii ci te indeamna sa citesti cartea.
tare sunt curios daca titlul romanului are vreo legatura cu cartierul denumit neoficial “Macaralei”
N-am citit nimic de Dan Chisu. Nu stiu de ce si de unde capatasem impresia ca e superficial. Dar merg pe mana ta si a Kadiei. Daca voua v-a placut, ma incumet si eu :)
Dan Chisu scrie???
Hai ca m-ai facut tare curios!
Eu chiar sunt tentată să citesc această carte. Din curiozitate! Și am presimțirea că o să-mi placă.
Imi amintesc cand si-a lansat cartea dar faptul ca te ia cu cine, ce a facut si cu povesti din astea de serviciu… daca n-ai trait in lumea lor nu prea iti dai seama de vremurile de atunci
Eh uite ca la cine te astepti mai putin , acela te uimeste.Nu m-as fi gandit ca Dan Chisu sa scrie astfel de carti…Brava dumnealui! :)
O recenzie reusita, care incita spre o posibila lectura. Multumiri, Vienela !
Acest Chişu a fost căsătorit cu Mihaela Rădulescu.
A apărut de multe ori la televizor şi a făcut nişte reclame.
Nu ştiu când a avut timp să mai şi scrie.
Poate o sa te surprinda asta, dar momentan ctesc deja o carte:)) Da, stiu, nici mie nu’mi vine sa cred:)) Texas!Sage de Sandra Brown si notez si cartea ta pentru viitor :)
si eu vreau sa citesc cartea asta. titlul m-a atras de cand l-am auzit prima data.
Cand o sa termin cu toata nebunia care e in viata mea…poate o sa citesc si despre a altora.
Glumesc. Poate doar daca mi-o trimite Chisu acasa, platita de el, desigur. Ca de cumparat, mai greu ;)