Mă regăsesc în galben, de parcă ar fi culoarea ce mi-ar fi fost conferită la naștere, să-mi fie călăuză, judecător și soră. Privesc floarea de păpădie de parcă ar fi oglindă, ating coaja de lămâie de parcă ar fi propria mea piele, degust mierea de parcă ar fi propriul meu sânge. Floarea soarelui îmi e copilă dragă, pepenele galben îmi e amant pasional. Mă pierd în ochii galbeni de felină, mă regăsesc alunecând pe raza galbenă de soare.

galben

Dacă Eminescu cerea, poetic, deasupra-i să-și scuture creanga teiul sfânt, eu cer cu simplitate un câmp de păpădii, să-mi poarte, fulg cu fulg, dorințele departe, atunci când n-oi mai fi. Și dacă lumea-ntreagă ar fi gri, de ar fi prăfuită sau transformată în cenușă, eu galbenă vreau să rămân, să îmi strig optimismul prin fiecare respirație.

galben floare