Gâdilat între sinapse

Simțea un gâdilat între sinapse.

Inima se umfla, bum-bum, de mândrie,

amăgită de himere.

Imposibil să își dea seama că toate

acele gânduri erau ale altora,

că le împrumuta involuntar,

că le răspândea prin lume gata ștampilate.

Legături.

Între sinapse,

între fețe simandicoase,

între cuvinte belicoase?

 

 

Sa nu ma intrebati ce a vrut sa spuna poetul. Sunteti absolut liberi sa alegeti orice explicatie doriti. Mie mi-a facut placere sa scriu cuvintele de mai sus. Pentru mine, ele chiar au un anume inteles, caci nu se intampla niciodata sa scriu doar asa, de dragul de a asterne pe foaia alba a blogului cuvinte ce din coada au sa sune. Intotdeauna in spatele lor se ascunde ceva. Uneori aleg sa dezvalui mai multe, alteori pastrez misterul si povestea pentru mine.

M-a fascinat poza cu care am ales sa ilustrez articolul. Mi-a placut maxim combinatia si mi-a stimulat imaginatia, contribuind in acelasi timp la gasirea celor mai potrivite cuvinte care sa exprime ceea ce gandesc despre un anumit lucru, pe care, dupa cum deja am spus, aleg sa nu il dezvalui, caci nu foloseste la nimic, dar poate rani grav anumiti oameni.

Dar vreau sa va spun ca in perioada in care participam la un anumit concurs prin blogosfera am ales sa nu citesc nimic din cele scrise de colegii mei pana nu imi finalizam propriul articol. Uneori creierul ne pacaleste. Cuvinte, fraze, expresii, idei pe care le intalnim ni se pot intipari in minte si apoi le putem gasi in ganduri care ne fac sa credem ca sunt ale noastre dintotdeauna. Si nu e prea placut sa descoperi ca textul tau pare furat de la altii, ca ideile pe care le credeai ale tale au fost de fapt gandite de altii.

Mie imi place sa ma folosesc de propriile idei, caci am multe si abia isi mai gasesc locul in cap.

Simțea un gâdilat între sinapse. Inima se umfla, bum-bum, de mândrie, amăgită de himere. Imposibil să își dea seama că toate acele gânduri erau ale altora, că le împrumuta involuntar, că le răspândea prin lume gata ștampilate. Legături. Între sinapse, între fețe simandicoase, între cuvinte belicoase?

Era ca și cum fiecare impuls electric al creierului său se transforma într-un fir subțire, invizibil, care se împletea cu altele, creând o rețea complexă de conexiuni. Gâdilatul acela între sinapse nu era doar o senzație, ci o revelație a interconectivității inexprimabile a minților umane.

Inima, în timp ce bătea puternic în pieptul său, era o orchestră de emoții. Mândrie, dar și confuzie. Himerele care o amăgeau erau ca niște dansatoare iluzorii, născute din amalgamul gândurilor străine. Era prinsă într-un vârtej de idei, iar limitele dintre propriile sale trăiri și influențele exterioare păreau să se estompeze.

În această simfonie a sinapselor, descoperea că legăturile nu erau doar între propriile gânduri, ci și între fețe simandicoase, reflectate în oglinzi sociale. Oamenii, cu trăsături variate, deveneau parte din această rețea subtilă, împărțind și preluând senzații și impresii. Erau conexiuni adesea nevăzute, dar resimțite în profunzimea sufletului.

Și cuvintele, ca săbii ascuțite, se ciocneau în această rețea, unele belicoase, altele delicate ca petalele unei flori. Era un dans al comunicării, în care mesajele se împleteau și se înțelegeau sau se ciocneau și se conturba. Cu fiecare puls al inimii, cuvintele căpătau putere, răsunând în lumea exterioară cu o intensitate ce părea să depășească limitele individuale.

În acel labirint de conexiuni, ea descoperea că a simți gâdilatul între sinapse nu era doar o experiență personală, ci o parte a țesăturii complexe a vieții colective. În ciuda himerelor și a confuziei, învăța că această interconectivitate nu era doar un blestem, ci și o binecuvântare.