Gâdilat între sinapse

Simțea un gâdilat între sinapse.

Inima se umfla, bum-bum, de mândrie,

amăgită de himere.

Imposibil să își dea seama că toate

acele gânduri erau ale altora,

că le împrumuta involuntar,

că le răspândea prin lume gata ștampilate.

Legături.

Între sinapse,

între fețe simandicoase,

între cuvinte belicoase?

Sa nu ma intrebati ce a vrut sa spuna poetul. Sunteti absolut liberi sa alegeti orice explicatie doriti. Mie mi-a facut placere sa scriu cuvintele de mai sus. Pentru mine, ele chiar au un anume inteles, caci nu se intampla niciodata sa scriu doar asa, de dragul de a asterne pe foaia alba a blogului cuvinte ce din coada au sa sune. Intotdeauna in spatele lor se ascunde ceva. Uneori aleg sa dezvalui mai multe, alteori pastrez misterul si povestea pentru mine.

M-a fascinat poza cu care am ales sa ilustrez articolul. Mi-a placut maxim combinatia si mi-a stimulat imaginatia, contribuind in acelasi timp la gasirea celor mai potrivite cuvinte care sa exprime ceea ce gandesc despre un anumit lucru, pe care, dupa cum deja am spus, aleg sa nu il dezvalui, caci nu foloseste la nimic, dar poate rani grav anumiti oameni.

Dar vreau sa va spun ca in perioada in care participam la un anumit concurs prin blogosfera am ales sa nu citesc nimic din cele scrise de colegii mei pana nu imi finalizam propriul articol. Uneori creierul ne pacaleste. Cuvinte, fraze, expresii, idei pe care le intalnim ni se pot intipari in minte si apoi le putem gasi in ganduri care ne fac sa credem ca sunt ale noastre dintotdeauna. Si nu e prea placut sa descoperi ca textul tau pare furat de la altii, ca ideile pe care le credeai ale tale au fost de fapt gandite de altii.

Mie imi place sa ma folosesc de propriile idei, caci am multe si abia isi mai gasesc locul in cap.