Fiecare etapa a vietii mele se leaga, discret, de anumite feluri de fotolii de relaxare. In copilarie aveam doua fotolii cu picioare inalte si brate din lemn lacuit. Mama insista sa le tinem in sufragerie, la loc de cinste, mai mult pentru musafiri decat pentru ai casei. Ne-ar fi placut si noua, copiilor, sa ne relaxam in ele, insa regula era clara: nu deranjam husele si nu le umplem de praf. Rar s-a intamplat sa incalc regula si sa ma asez in acele fotolii. Pentru ca ma simteam totusi atrasa de ele, uneori ma asezam pe unul dintre bratele din lemn si de acolo ma uitam la televizor. Pana in ziua cand am uitat guma de mestecat lipita de bratul fotoliului si am stricat bluza doamnei venita in vizita.
Adolescenta a venit mult prea repede, invaluita intr-un aer rebel, mirosind a tinerete, a pasiune, a neascultare. Fotoliile in care se relaxau musafirii altadata mi se pareau mici si demodate. Voiam ceva nou, ceva diferit. Am reusit sa o conving pe mama ca musafirii pot sta comod si pe scaune, astfel incat eu si sora mea sa ne infrumusetam camerele cu cate un fotoliu. Zis si facut, numai ca eu, copila rebela, mi-am bagat fotoliul in camera abia dupa ce i-am scos picioarele inalte si bratele ce inca purtau urmele gumelor de mestecat. Puternica inima avea mama, daca nu a cazut secerata la vederea “noului meu fotoliu”.
Facand economii serioase, intr-o perioada nu prea roz a vietii mele am reusit sa imi cumpar alte doua fotolii in care sa ma relaxez la intoarcerea de la serviciu si in care copilul meu sa se poata aseza fara teama ca il va certa cineva. Erau mari, spatioase, comode. Nu stiau sa faca masaj, asa cum fac unele fotolii de relaxare din ziua de azi, dar erau ale mele si le pretuiam. Au ramas in vechea casa.
Ajunsa la sotul meu, am gasit alte doua fotolii, destul de asemanatoare cu cele pierdute. M-am bucurat de ele si vreme de vreo doi ani le-am considerat a fi exact ce ii trebuie omului pentru a privi la tv sau chiar pentru a motai dupa o masa copioasa. Intr-o zi, am descoperit ca unul dintre fotolii devenise catelusul schiop, adica isi pierduse o rotita. Apoi inca una, si inca una, si inca una.
Dupa ce Bruno si-a facut loc in casa noastra, fotoliile au devenit ale lui. Si, ca orice caine care se respecta, a avut grija sa le faca praf si pulbere, astfel incat sa decidem, de comun acord, sa cumparam altele. Eu mi-as dori sa cumpar macar un fotoliu de relaxare cu masaj, disponibil pe site-ul masatto.ro.
“Doi pași de bază pe care trebuie să îi urmați pentru a obține cel mai bun preț :
Sunați la numarul de telefon 0735.518.967 și notificați personalul nostru despre faptul că ați găsit un magazin cu un preț mai mic pentru fotoliul de masaj. Vi se va cere să ne trimiteți site-ul sau datele magazinului unde ați găsit fotoliul cu prețul mai mic.
După ce am verificat veridicitatea prețului, am comparat produsele și am găsit prețul cel mai bun pentru dumneavoatră, vă vom contacta pentru a vă aduce la cunoștință prețul negociat. Vă vom face cu siguranță o ofertă mai bună de livrare!”