Foc palid, carte scrisă de Vladimir Nabokov, este o carte foarte frumoasă, pe care mi-am dorit-o dintr-un impuls, după ce am citit pe internet o recenzie interesantă. Spunea autorul recenziei că nu a reușit să ajungă decât până la jumătatea volumului și că nu a înțeles nimic, dar a apreciat cum se cuvine scriitura de excepție.
Cu mult înainte de jumătatea cărții, m-am trezit fără să îmi dau seama încântată peste măsură de versurile lui John Shade – personaj fictiv, scriitor ce lasă în urmă, după moartea sa, un poem în patru cânturi, scris în timpul ultimelor douăzeci de zile de viață-, dar și de ideea lui Nabokov: inventarea un personaj – Charles Kinbote – care să își asume sarcina de a comenta și de a edita Foc palid.
Cartea Foc palid scrisa de Vladimir Nabokov poate fi cumpărată de pe site-ul targulcartii.ro.
“Mă bucura culoarea: chiar și gri.
Din ochi făceam, privind, fotografii,
Literalmente. Oricând le permiteam,
Sau, cu un tremur mut, le porunceam,
Orice ar fi pătruns în raza lor:
Vreo scenă, poate frunze de hicori,
Zvelte stilete ale-unei stalactite –
Se imprimau sub pleoapele-mi lipite
Și zăboveau un ceas sau două, atât…”
Poemul scris de Shade are 999 de versuri pe care Kinbote încearcă să le reinterpreteze, să le dea noi înțelesuri, să lege cumva cuvintele din ele de Zembla, îndepărtata țară nordică imaginară din care provine.
Deopotrivă amuzant și înspăimântator prin disperarea cu care își urmărește idolul (pe John Shade), Kinbote a reușit să mă țină lipită de carte, căci nu-i lucru simplu să denaturezi sintagme pentru a le da altora de înțeles că au fost scrise de poet cu gândul la tine sau la sugestiile tale.
“Demult, erau egale cinci minute
Cu patruzeci de uncii de nisip.
Stăruie-n stele. Uriașe-aripi
-Trecutul și-următorul infinit –
Se-nchid deasupra ta, și ai murit.”
Nu cred că i-a fost simplu nici autorului, Vladimir Nabokov, să scrie fraze atât de alambicate, la fel cum nici mie nu mi-a fost ușor să îmi găsesc busola printre atâtea informații, povești, gânduri, descrieri, cugetări etc.
Mă distrez și mă minunez totuși văzând cum Kinbote îl spionează pe Shade din dosul perdelelor și din orice alt loc al casei ori al curții, cum descoperă sau chiar inventează diverse evenimente din viața lui John Shade, cum reușește să scrie pagini întregi pornind de la un singur cuvânt.
“Versul 238: Etui gol de smarald
Acesta este, din câte înțeleg, învelișul semitransparent lăsat pe trunchiul unui copac de o cicadă adultă care s-a cățărat pe trunchi și și-a lepădat coaja. Shade a zis că odată chestionase trei sute de studenți la un curs și numai trei știau cum arată o cicadă. Coloniștii ignoranți i-au zis lăcustă, ceea ce este, desigur, un cosaș, și aceeași greșeală absurdă a fost făcută de generații de traducători ai fabulei La Cigale et la Fourmi de La Fontaine (vezi versurile 243-244). Tovarășa acelei cigale, furnica, este pe cale să fie îmbălsămată în ambră.“*
Pe scurt, Foc palid, scrisă de Vladimir Nabokov, este o carte de o complexitate ce m-a copleșit, în ciuda faptului că fusesem avertizată.
O recomand tuturor celor ce apreciază poezia și textele subtile, care conțin mesaje ascunse ori neașteptate. O recomand celor care s-au plictisit de lecturile ușoare și celor ce cred că se pot descurca să iasă cu bine dintr-un labirint de cuvinte, de obsesii, de fantezii.
“Căci sunt momente misterioase-n care,
Prea istovit să șterg, tocul îmi sare;
Mă-nvârt – și printr-un ordin mut cuvântul
Pe mâna mea își poposește cântul.”
Foc palid este genul de carte care nu poate fi citită seara, când te bagi în pat obosit după o zi întreagă de muncă. Pentru a-i înțelege toate dedesubturile este nevoie de o minte limpede și de timp.
“Versurile 939-940: O viață etc.
Dacă înțeleg corect sensul acestei succinte observații, poetul nostru sugerează aici că viața omului nu este decât o serie de note de subsol la o vastă capodoperă obscură și neterminată.”
“Aceasta operă ca un centaur, jumătate poem, jumătate proză, este o creație de o frumusețe perfectă, simetrică, stranie și originală. Deși vrea să pară o ciudățenie, ea nu poate ascunde că este una dintre cele mai mari opere de artă ale acestui secol.” – Mary McCarthy
*Șir de confuzii pricinuit de faptul că în engleză și franceză pentru greier și cicadă se folosește același cuvânt, cicada, respectiv cigale (nota aparține traducătorului – Veronica D. Niculescu)
Dacă ai timp, poate vrei să citești și alte recenzii de carte:
Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd
Ochiul furtunii, de Patrick White
Fahrenheit 451, Ray Bradbury
Pe ape și mai tulburi, de Tim Powers
Istoria romanțată a unui safari
Copilul divin, carte scrisă de Pascal Bruckner
Anticarul din Kabul, carte scrisa de Asne Seierstad
Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong
9 thoughts on “Foc palid carte scrisă de Vladimir Nabokov”