Skip to main content

Florile din gard

În casa ei nu exista nici măcar o floare. Nu am văzut ghivece. Cele câteva vaze erau înțesate de flori artificiale, din plastic urât colorat, pe care eu le-aș fi aruncat fără să mă gândesc de două ori. Nici în curte nu avea flori, dacă nu punem la socoteală mușețelul, menta și păpădiile care creșteau pe unde aveau chef. Porțiunea de la gardul care dă în stradă era lăsată în paragină, cu iarba devenită culcuș ideal pentru broaște, șopârle și șerpi, cu urzicile formând o barieră care descuraja orice vizitator. Mi-a spus că nu îi plac florile. Nu îmi venea să cred, mai ales că uneori le admira pe ale mele.

M-am gandit să îi fac o surpriză. De ziua ei, înainte de petrecere, în timp ce ea era la serviciu, m-am strecurat în curtea ce părea abandonată și m-am apucat de treabă, încântată de ideea ce îmi încolțise în minte. Am săpat, am plantat floricele cumpărate din piață, am agățat în diverse locuri ghivece cu flori aduse de la mine, iar pe masa de sub boltă am pus o vază cu trandafiri proaspăt culeși de la o vecină. Mă așteptam să o văd leșinând de bucurie la vederea lor.

Pe naiba! Reușisem iar să idealizez un om, să mă păcălesc singură. Reacția ei, sau mai corect spus lipsa vreunei reacții, spunea totul. Chiar nu o interesau florile, indiferent de care ar fi fost. Excepție se pare că făceau doar cele de plastic, ce nu aveau nevoie de nici un fel de atenție. Le spăla de praf de două ori pe an și le așeza înapoi în vaze. Am fost dezamăgită, dar în continuare optimistă. Poate dacă se împiedica de ele prin curte, începe să le îndrăgească și le acordă puțin din timpul ei, îmi spuneam în gând.

Nu s-a întâmplat asta. După o lună, din florile cu care îi împânzisem curtea nu mai erau decât niște bețe uscate, moarte de inaniție. M-a durut sufletul de ele și m-am certat în sinea mea, știind că am avut o contribuție majoră la moartea lor. Nu i-am mai dus flori de atunci și nu am mai deschis niciodată acest subiect. Între timp mi-am mai schimbat și eu prioritățile. Trebuie să recunosc că nici florile mele nu o duc prea bine, că uit de multe ori să mă ocup de ele.

O poză găsită pe pinterest m-a făcut să mă întreb dacă nu ar fi mai bine, pentru cei care nu au timp sau tragere de inimă, să croșeteze câteva flori direct în gard. Așa, nici curtea nu pare abandonată, nici floarea nu suferă din lipsă de atenție.

flori in gard

Comments
  • mihaela April 15, 2014 at 11:45 am

    Unora nu le plac florile tocmai pentru ca necesita ingrijire si vor sa faca altceva cu timpul lor. Nici eu nu sunt obisnuita cu toate ca am avut in casa, pe rand, un trandafir al sotului, apoi o planta adusa la aniversare, care au murit fiecare dupa cativa ani.
    Acum avem un mandarin si craciunita.

  • Radu April 15, 2014 at 3:56 pm

    Eu am doi cactuşi! 🙂 Şi cred că le place de mine! 🙂

  • […] întins mult prea mult. Îmi pare rău că nu au venit și Andreea Sedna, Luna lui Brumărel și Vienela, tare mult mi-ar fi plăcut să le cunosc. Dar nu este timpul pierdut, nu? Și îmi pare rău că […]

  • crasmaru mirela April 15, 2017 at 6:56 pm

    Sunt si persoane carora nu le plac florile ..pacat caci ele infrumuseteaza viata ….

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.