Rătăcitoare petale pe cărările vieţii, în bătaia unui zefir dezmierdător, cele două suflete s-au văzut pentru prima dată într-un cadru banal, un biet părculeţ de cartier, unde câinii lor obişnuiau să se joace. Ea mai mereu cu o carte în mână, privind visătoare în zare, cu gândul la poveşti frumoase despre flori, fete şi băieţi, el pe o bancă alăturată, cu laptopul pe picioare şi ochii la neastâmpăratul său câine. Ce priviri ucigaşe, ce pumni strânşi pe furiş, câte flori strivite sub tălpi, ce de vorbe spuse nedesluşit, în barbă! Şi totul din cauză că animalele lor de companie se încăieraseră din nu se ştie ce motiv, pe neaşteptate.
S-au potolit cu greu, mult după ce câinii dăduseră uitării hârjoana interpretată greşit de stăpâni şi multe zile după s-au tot duelat din priviri, până când el a observat că ochii fetei aveau o strălucire catifelată. A simţit o nevoie imperioasă de a-i surprinde zâmbetul feciorelnic îndreptat spre el. Şi cum ar fi putut primi o asemenea comoară, dacă nu oferindu-i flori cu drag, cu tot dragul ce se năştea vulcanic în sufletul lui? Nu o cunoştea destul de bine. Nu îşi putea permite să îi vorbească despre sinceritate, seriozitate sau dragoste.
Doar florile le pot vorbi fetelor într-o şoaptă caldă, învăluită în parfumul sensibilelor frezii, în puritatea crinilor, în senzualitatea provocatorilor irişi, în pofta de viaţă a garoafelor, în gingăşia superbului liliac, în simplitatea lalelelor, în inegalabila eleganţă a calelor. Întrupând toate aceste miresme, aceste amprente olfactive, toate aceste trăsături distinctive, şi având în plus misterul, legenda şi statutul de regină între flori, probabil un aranjament din trandafiri ar oferi şoapta cea mai catifelată şi, prin însăşi forma sa, i-ar vorbi fetei despre o inimă pulsând de iubire şi despre două braţe întinse protector spre ea.
Fata nu doar că avea ochi frumoşi, dar şi vedea cu ei frumosul în tot ce o înconjura. Mesajul acestor flori cu drag oferite a ajuns nealterat la ea, aşa cum ajung întotdeauna mesajele buchetelor de flori, indiferent de motiv (aniversare, onomastică, sărbători de tot felul, nuntă sau botez), destinatar (consultanţa pentru alegerea buchetului este gratuită) sau anotimp (destinatarul primeşte şi sfaturi pentru îngrijirea buchetului de flori). A învăţat să îşi trăiasca aievea visul, să se lase cu încredere îmbrăţişată. A învăţat să ofere, la rândul ei, îmbrăţişări şi scrisori de dragoste celui care i-a intrat în viaţă păşind peste petale de flori, celui care i-a spus povestea dragostei cu parfum de trandafiri.
Te-am iubit din clipa în care m-am transformat din copil în femeie. Eram bobocul ce îşi deschidea petalele înmiresmate pentru ca soarele să le mângâie. Te-am iubit fără să îţi cunosc chipul, fără să îţi simt atingerea, fără să ştiu că te iubesc. În mine creştea un freamăt tulburător, de neînţeles şi … de neoprit. În lipsa ta eram incompletă. Mă căutam în parfumul orhideelor strânse buchet, în literele cărţilor cu poveşti de dragoste, în visurile trăite cu ochii deschişi. Ca într-o frumoasă poveste cu flori, fete şi băieţi, nici măcar atunci când te-ai apropiat de mine nu te-am recunoscut, deşi trupul şi sufletul mi se ofileau de un dor neştiut, de dorul tău. A fost nevoie ca un buchet de trandafiri să îşi scuture şoapta deasupra mea, să înmiresmeze aerul pe care îl respiram, ca eu să te recunosc şi să ştiu că tu eşti băiatul din vis.
Vai, cat e de frumos buchetul de trandafiri! si ce poveste interesanta ai scos la iveala!
Mai…nu stiu daca asta era intentia…dar m-ai inspirat…catre povesti de dragoste/ Eu muncesc sa introduc vinul intr-un context si nu imi vine in minte decat ca spaga la doctori..asta apropo de idei proaspete..ca sa nu mai mai lauzi
Si eu iubesc trandafirii….
mmm… vreau si eu!
Am citit cu atenţiie şi nu pot să nu fiu un pic răutăcios. Oare de ce bărbaţii şi femeile privesc în mod diferit florile.
Nu ştiu de ce, dar îmi vine în minte formaţia aia din R. Moldova, cu un vers cum că acel cal nu mai mâncase demult. :)
Eu încă visez la cuvintele dulci din final…
flori cu drag zici… Hm…
Cum sa nu dai o fuga pe flori cu drag cand vezi asa vorbe maiastre care prezinta intr-un mod asa frumos florile cu drag.
Multumesc frumos! Da, mi-a placut si mie forma deosebita a acestui buchet de flori si, in sinea mea, mi-am dorit ca sotul meu sa afle cat de mult imi place. :)))
:))) Toti avem astfel de zile, Dana. Uite, eu am tinut ieri o pagina goala deschisa intreaga zi, sperand sa apara ideea potrivita pentru una dintre campanii. Nu a vrut si pace. :))
Fara sa vrem, atunci cand spunem flori, spunem fete, spunem dragoste, spunem frumusete. ;)
Cine nu ii iubeste? :) Cu tot cu spini… ;)
Si eu, si eu! :))
Probabil pentru ca suntem diferit construiti. Ce, doar florile le vedem in mod diferit? :))
Nu stiu melodia. Un nume, un link, ceva? :)))
Tu esti, prin definitie, o visatoare, si toate florile ti se astern cuminti la picioare.
Daca as putea, as face o vraja, ca una dintre aceste flori sa ajunga la tine, sa-ti fie pereche, caci tu esti una dintre florile rare ale blogosferei. :*
Adevarata iubire olfactiva, mi-e ciuda ca a venit iarna si nu mai sunt asa multe flori…
Da, unul dintre incomvenientele iernii o reprezintă lipsa florilor din peisaj. În celelalte anotimpuri trecem nepăsători pe lângă ele, dar iarna ne dăm seama că ne lipsesc.
Ba sunt, dar ascunse in florarii… Trebuie doar sa le cauti. ;)
Eu am avut grija sa tin in vaze florile adunate vara, dar fara apa. Asa isi pastreaza culorile si raman frumoase intreaga iarna, chiar si ofilite. ;)
Ma intreb cat de repede se ofilesc…
Mie imi plac florile de camp. :P
O povestioară romantică şi senzuală :D Love it!
Alina, pentru mine nu a contat niciodata cat de repede se ofilesc florile. Unele sunt mai rezistente de la natura, altele nu. Important este sa apreciem gestul si sa ne bucuram de frumusetea lor.
Da, si mie imi plac florile de camp. :)
Ma bucur mult ca ti-a placut. :*