Când vine primăvara, sufletul mi se deschide ca o floare, stimulat de căldura soarelui, de parfumurile ce învăluie orașul, de ciripitul păsărelelor și de ninsorile albe ce se scutură din copaci. Până și Bruno, câinele meu jucăuș, avea ieri boticul în floare – o floare albă, formată din petalele de zarzăr adunate involuntar în vreme ce amușina urmele unei cățelușe. Orașul e plin cu flori de primăvară. Le culeg cu ochii și le păstrez în inimă. O parte dintre ele, pentru că mă simt darnică astăzi, le impart cu voi pe blog.
Întâi mi-au ieșit în cale niște magnolii. Ireal de frumoase, așa cum sunt toate magnoliile – reginele neîncoronate ale florilor de primăvară. Le-am fotografiat de aproape și de departe, apoi mi-am mutat privirea către alte și alte flori de primăvară, căci în fiecare zi apar noi forme, culori și parfumuri, numai bune de păstrat în poze. Nu mă întrebați cum se numesc. Pe unele nu le știu sau nu sunt sigură de numele lor, așa că prefer să le spun simplu: flori de primăvară. Să dati clic pe poze dacă vreți să le vedeți mai mari.
Şi eu iubesc primăvara.Ador să mă duc dimineața să vad ce flori au mai înflorit în grădină,să mă îmbăt cu parfumul pomilor înfloriți,să simt adierea vântului înmiresmat.Nu trece o zi fără să nu imortalizez acest tablou frumos pe care ni-l oferă natura.
Ah, cat de tare mi-as dori sa am si eu o gradina a mea! Din pacate, nici macar la soacra mea la tara nu pot planta flori, ca ei nu ii plac si nu le ingrijeste, iar in apartament, cu patru pisici si un caine, e imposibil sa tin vreo floare. :)