Floarea de Cafea şi Steaua Nordului
Ştii tu, prietenă iubită ce îmi veghezi somnul în noapte, câtă durere şi câte întrebări am adunat în timpul scurtei mele vieţi? Ştii tu de câte ori, văzându-ţi recea scânteie ce luminează cerul, mi-am spus că eşti mai bună şi mai miloasă decât ei?
I-ai ajutat încă din timpuri străvechi să îşi găsească drumul spre casă, atunci când navigau în ape tulburi, le-ai luminat calea şi viaţa când totul în jurul lor era întunecat şi niciodată nu ţi-au mulţumit cum ar fi trebuit. Aşa sunt ei, aşa au fost de generaţii! Tot ceea ce nu merge în două picioare, nu dă semne că ar gândi şi nu ştie să râdă, le este inferior şi le va fi sclav pe veci.
Tu eşti puternică şi eşti departe, dar tot nu ai scăpat de ochiul şi de mâna lor. Şi-au construit telescoape tot mai puternice şi ţi-au privit până în inimă, cu o curiozitate patologică, dar nu au văzut esenţialul. Îngâmfarea lor fără de margini i-a făcut să creadă că te-ai născut pentru a le fi lor de folos, din cauza poziţiei fixe pe care o ai pe cer, din cauză că celelalte stele par să se învârtă în jurul tău.
Prezentul le-a arătat că eşti mai aproape de ei decât ar fi crezut şi asta i-a făcut să îţi dedice poezii, să îţi arunce priviri pline de un fals respect, ba chiar să îţi dea şi nume, de parcă mama ta nu ar fi făcut ceea ce trebuia atunci când te-ai născut. Au spus că eşti una din roţile Carului Mare, cea mai strălucitoare, Călăuza. Ţi-au spus Steaua Nordului, Steaua Polară sau chiar Polaris şi nu au bănuit nici o clipă că atunci când am înflorit pentru prima dată, a fost pentru că ursitoarele au dorit ca Pământul să aibă o copie a frumuseţii tale.
M-am născut albă ca şi lumina ta. Am primit formă de stea şi am fost ursită să fiu oamenilor de folos, iar ei să mă calce în picioare de cum mă scutur. Pe plantaţiile unde cresc forţată apare mereu o viperă cu buze albe. Ea mă iubeşte şi încearcă să mă protejeze, dar ei nu se lasă. Rămân privind neputincioasă cum copilul îmi este smuls şi torturat, cărat în saci, trecut prin filtre, prăjit şi măcinat, ambalat în pungi şi cutiuţe, scos la vânzare cu preţuri derizorii.
Suferinţa mea emoţională nu se opreşte aici. Sufletul îmi este un vulcan în fierbere şi nu mă pot abţine să nu strig lumilor, stelelor, galaxiilor, durerea mea continuă. Copilul îmi este aruncat ca în iad, în apă clocotită, pentru ca oamenii să se bucure de parfumul pe care trupul lui îl răspândeşte. Ceea ce rămâne din el este numit zaţ de cafea şi aruncat la gunoi sau, în cazuri fericite, amestecat cu pământ şi folosit pe post de îngrăşământ pentru alte flori, mai fericite.
Trimit mesajul meu nu doar spre stele, ci şi în virtual, în lumea lor fantastică, ireală, pe care au construit-o pentru a-şi amăgi anumite simţuri, anumite orgolii. Omul se adaptează uşor la schimbare şi îşi imaginează că acelaşi lucru se întâmplă cu plantele, cu animalele, cu stelele, fără să ştie câtă suferinţă ne provoacă. Acum va afla şi sper să ne înţeleagă, să se gândeasca măcar o clipă la floarea de cafea, la Steaua Nordului şi la plânsul nostru tăcut.
Vezi aici legenda florii de cafea. Floarea de Cafea şi Steaua Nordului. O poveste emotionanta despre floarea de cafea. Cum arata floarea de cafea si unde poate fi gasita.
Omu-i mai tare decât o piatră, la o adică, dar mai slab în fire decât o floare. :)
hmmm…. nu ştiam că steaua ploară şi floarea de cafea sunt surori. de fapt nici nu ştiam floarea de cafea… şi mă întreb deja ce miros are şi dacă apare în parfum. oare se distilează sau e rudă cu iasomia la extracţie… hmm… nu lua seama, deja amuşinez şi nu mă pot opri.
Oricât de trist este spusă povestea florii de cafea, nu pot să uit că sunt dependentă de licoarea amară și aromată. Cât despre stele… cred că suntem atrași de ele ca de un magnet. Și că le căutăm neîncetat pe cer, sau mai aproape de noi, pe pământ.
Frumos, trist, adevărat în profunzime…
Nu stiam de floarea de cafea….si parca i-am auzit plansul, citind…..
Daca as scrie si eu o oda frunzei de tutun, te-ai lasa de fumat? ;) Ca mie-mi vine sa ma las de baut cafea dupa ce am citit articolul asta…
Pai de ce sa interpretam oferta florii de cafea ca un sacrificiu trist plus smuls sub crunta exploatare de nivel sclavagist, (mai rau de fapt istoric imperialist-colonialist-sclavagist), si nu ca un cadou placut oferit cu generozitate apolitica pt noi, oamenii ? Adica NOI, oamenii, suntem cei care azvarlim aceasta floare gingasa in sfera politica, NU e ceva imaginat, visat sau dorit de ea. Ea se bucura sa fie floare, nici prin cap nu i-ar fi dat sa fie o floare politica.
Sa nu uitam ca si in gingasa poveste a Micului Print, de fapt Micul Print atribuia acelui trandafir niste puteri speciale, dar acel tranafir era doar un trandafir si din punctul lui de vedere de trandafir putin ii pasa de micul Print, plus nici macar nu era narcisist asa special, facea parte dintr-un grup de sute de trandafiri, toti veseli si linistiti acolo, pana cand nu a aparut Micul Print, sa creada el ca unul e mai special decat altul, ba sa-l indrageasca tocmai pe ala, plus sa-i zica ca e special, desi asta era numai in imaginatia lui, nu era ceva legat de realitatea obectiva…desi acum a nu se intelege ca dau eu vina pe Micul Print, mai ales ca el era extraterestru, adica poate are voie sa fie mai sensibil, cu o imaginatie mai bogata, deci si mai usor coruptibil asa, si sa nu se comporte chiar cf normelor eticii si echitatii socialiste sau, ma rog, social-democrat crestine (asa cum trebuie sa ne comportam noi, oamenii din UE, de exemplu) !
Pe tema asta nu mă smt deloc vinovată fiindcă NU BEAU CAFEA! :D
Eu cu cafeaua mai putin… :)
Iar in ceea ce priveste adaptabilitatea…cred ca sunt usor inadaptabila… greu ma obisnuiesc cu schimbarile…
Eu nu mai beau cafea! :-)
Bine punctat! :)
Eu beau doar ness! :)
Mă întreb ce se întâmpla cu florile de cafea din emisfera australă, de unde vine peste 95% din producţia de cafea.
Adică cum o să mai vadă Steaua Nordului? :)