Există o anumită categorie de oameni, de la care avem toţi pretenţia să ne trateze cu un minim de respect. Începând de la vânzătorii de pătrunjel din  piaţă, la funcţionarele din birourile instituţiilor de stat, care nu au altă treabă decât să ştampileze o hârtie, de la doamnele din farmacii, la personalul din aeroporturi. Oameni care lucrează cu şi pentru oameni.

Ori pretenţiile mele sunt exagerate, ori bunul simţ a devenit mai rar şi mai preţios decât floarea de colţ.

Mi se întâmplă tot mai rar să intru într-un magazin şi să fiu lăsată să mă hotărăsc dacă vreau să cumpăr ceva de acolo sau nu. În general, vânzătoarele mă stresează de la intrare cu întrebări, cu o serviabilitate excesivă, care mă face să plec fără să cumpăr nimic.

În extrema cealaltă sunt funcţionarele de la ghişee, mai mult moarte decât vii, cu indiferenţa lor, cu indolenţa pe care o afişează şi care îmi provoacă o stare de nervozitate pe care o stăpânesc cu greu.

Personalul din aeroporturi pare să fie o categorie aparte. Am zburat cu avionul doar de câteva ori în viaţă, dar de fiecare dată, indiferent că eram în România sau în Italia, aceşti oameni mi-au dovedit că este posibil să te stăpâneşti, să fii atent cu publicul. De la cei care se ocupă de curăţenie, cei care vand bilete de avion şi până la piloţi, toţi sunt respectuoşi, discreţi şi serviabili, fără ca totuşi să te sufoce.

Cum se face că acesti oameni reuşesc să îşi stăpânească nervii şi oboseala, să uite de grijile de acasă şi să răspundă nevoilor şi nelămuririlor pe care mii de călători le au zilnic, iar o funcţionară de la primărie nu are minimul de bun-simţ necesar pentru a lucra cu publicul din banii căruia trăieşte?