Spuneam pe undeva zilele trecute că nu voi mai participa la concursuri unde se cere să te milogeşti de prieteni pentru a avea vreo şansă la premii, oricât de bine ai fi fost notat pentru calitatea textului. Nu bănuiam pe atunci că voi fi nevoită să repet în public acest lucru, dar uite că s-a întâmplat. Probabil unii dintre voi ştiu deja că mi s-au reproşat spamurile făcute pe propria mea pagină de facebook, pe motiv că fac blogosfera de ruşine prin acest comportament. În sinea mea, ştiam deja că nu e ok ceea ce fac, dar nu din motivele expuse de cei care s-au simţit deranjaţi, ci în primul rând pentru orgoliul meu de om.

Nu vreau să mă justific mai mult decât am făcut-o deja. Vreau doar să atrag atenţia asupra unui lucru simplu, ce poate fi observat şi înţeles de oricine:

Atâta timp cât cei care sponsorizează concursul au acces la campanii, văd şi sunt de acord cu cerinţele concursului şi au acces la paginile noastre de google analytics, de facebook, de blog, e clar că nu sunt deloc păcăliţi de vizualizările adunate, de milogelile noastre. E clar că ştiu de ele, că le văd şi le aprobă.

Tot atât de clar se vede că interesul/speranţa sponsorului nu este ca eu, bloggerul x, să îmi conving cei 3, 50, 2000 de cititori să îi cumpere produsele. Este foarte clar că interesul sponsorului tocmai acesta este, ca eu, bloggerul x, să strig în gura mare că vreau să îmi fie văzut articolul. De ce? Pentru că aşa numele şi sigla sponsorului vor ajunge sub ochii a cât mai mulţi oameni care altfel nu ar avea cum să afle de existenţa lui. Fix ca în reclamele televizate, când îmi este oprit programul favorit pentru că un sponsor y a plătit ca eu, tu, noi, să aflăm că are ceva de vânzare, să rămânem cu numele firmei sale în memorie.

În ochii colegilor mai mari de blogosferă, eu sunt un nenorocit de spamer, cu un blog de doi lei. În ochii mei, sunt un om care şi-a deranjat prietenii pentru că dorea să aibă sărbători de iarnă frumoase. În ochii sponsorului, sunt un blogger ce i-a adus firma sub ochii a sute de oameni care, la rândul lor, au dus vestea mai departe. Oare ce sunt în ochii voştri, cititorii mei?

vb

PS: Marele meu regret este că l-am dezamăgit pe Ruşanu